Adio bani, faima si carti! De acum inainte vreau iubire!

Nu stiu care o fi cauza, probabil varsta rotunda de 25 de ani, insa aceasta este varsta la care imi schimb total perspectivele si scopurile vietii.

Zilele trecute traisem unul dintre acele momente in care, parca nimic din ceea ce faceam si ceea ce eram, nu mai avea nici un farmec, nici un thrill, ba mai rau decat atat, parca eu nu mai aveam nici un rost.

Pur si simplu, tot ce faceam pana in acel moment, si tot ce mi se parea wow si misto si cool (de obicei am o imagine buna despre mine si despre ce fac), ma facuse sa am o reactie de genul – Pe bune!? Pentru asta ma zbateam eu pana acum!? Pentru lucrurile astea imi pierdeam timpul si energia!?

Iar in acel moment de meditatie (p.s. momentul s-a intamplat la Gradia, Șuncuiuș), mi-am adresat o intrebare cruciala, mie insumi.

Intrebarea a fost – Pentru cine traiesc eu!?

Atat de simplu, iti recomand si tie sa te intrebi – Pentru cine traiesti tu!?

Prieteni. Aveam foarte putini. Si culmea intamplarii, erau foarte ocupati. Pana la urma nu era de mirare de ce nu aveau timp sa petreaca alaturi de mine, din moment ce si eu eram foarte ocupat cu scrisul cartilor pe langa serviciu, iar primul si cel mai important numitor al nostru comun era acela ca – eram foarte ocupati!

Vorba aceea, cine se aseamana se aduna!

Iar pentru ca eram foarte ocupati, atat eu cat si cei cativa putini prieteni ai mei, literalmente, trecereau zile intregi.. fara ca nimeni sa ma sune sau sa imi scrie – Darius, ce mai faci!? Cum mai esti!?

Iubita. Nu aveam. Pentru ca in loc sa ies la abordari sa cunosc femei noi, eu imi petreceam timpul cu scrisul si cu cititul, in asa fel incat sa fiu inspirat si sa acumulez un bagaj de cunostinte noi, pentru a putea scrie din nou.

Si asa ca.. nu era nici o femeie in viata mea care sa ma mangaie, sa ma imbratiseze, sa facem dragoste impreuna.

Copii. Nici pe acestia nu-i aveam. Probabil ca ti se pare putin ciudata ideea de a avea un copil la 25 de ani, insa mentionez ideea de a avea un copil, pentru ca un copil iti poate oferi un sens al vietii!

E copilul tau si trebuie sa traiesti pentru el. Daca nu pentru el, pentru cine!?

Asadar, pentru prieteni, avand in vedere ca erau ocupati tot timpul, nu aveam un motiv sa traiesc.

Pentru o iubita (pentru o mare iubire in viata mea), din moment ce n-o aveam, nu aveam un motiv sa traiesc.

Pentru un copil al meu, carne din carnea mea si sange din sangele meu, din moment ce nu-l aveam, nu aveam un motiv sa traiesc.

Si atunci, literalmente, mi-am adresat intrebarea – PENTRU CINE TRAIESC EU!?

Literalmente, nu am pe nimeni in viata mea, cineva acolo.. pentru care sa se merite sa imi traiesc viata!

E ca si cum as fi o fantoma! Un zombi care merge in fiecare zi la serviciu, isi pune de mancare pe masa, se culca, iar apoi ciclul se repeta din nou si din nou!

E ca si cum n-as fi! In afara ca duc niste calatori la destinatie cu trenul, e ca si cum nu as conta!

N-am pe nimeni cine sa ma astepte acasa, pe cineva cu care sa impart iubirea, cineva care sa imi spuna o vorba buna si o incurajare!

Iar daca e ca si cum n-as fi, pentru ce sa mai traiesc atunci…!?

As putea la fel de bine sa fiu mort, din moment ce singurul motiv pentru care traiesc si contez pe lumea asta, e acela de a duce niste calatori la destinatie! Sunt sigur ca va fi cineva cine sa ma inlocuiasca.

Pe cat de cruda putea sa sune intrebarea de mai sus – Pentru cine traiesc eu!? – pe atat de grava era situatia din viata mea!

Stateam acolo pe sezlong cu trabucul si cogniacul in mana si realizasem faptul ca – NU AM UN MOTIV, NU AM PE CINEVA, PENTRU CARE SA SE MERITE SA IMI TRAIESC VIATA!

Si daca vrei sa imi spui – Darius, traieste pentru tine! – am sa iti spun – Hai sa nu ne mintim pe noi insine!

Fericirea, iubirea si adevarata bucurie a vietii, le vei trai pe toate, doar atunci cand le imparti alaturi de persoanele dragi tie!

Iar eu nu aveam pe nimeni cu care sa imi impart viata, cineva care sa imi ofere acel sentiment cum ca se merita sa traiesc!

Pentru ca tutunul si alcoolul incepeau sa isi faca efectul, am dus starea de meditatie la un cu totul alt nivel.

Ma imaginam acum pe patul de moarte, in ultima clipa a vietii mele si ma intrebam pe mine insumi:

Darius, ai fost fericit!? Lucrurile pentru care te-ai zbatut toata viata (bani, faima, carti), au meritat!??

Si mi-am raspuns cu un tragic – NU! N-au meritat!

Daca ar fi sa iau viata inapoi de la capat – as trai pentru prieteni, as trai pentru iubire, pentru o femeie cu care sa imi impart viata impreuna, si poate cel mai important, as trai pentru copii mei!

Pentru ca in momentele in care eu nu voi mai fi, vor fi ei, cei care sa imi duca amintirea mai departe.

Mi-am deschis ochii, ca norocul ca m-am trezit din nou la 25 de ani, insa din acel moment mi-am resetat cu totul prioritatile vietii.

De azi inainte traiesc pentru iubire, in primul si in primul rand, iar apoi pentru prieteni, pentru bucurie.

Nu stiu cum sunteti voi, insa eu, sa traiesc de unul singur, fara o femeie in viata mea, simt ca n-am CONTROL asupra timpului!

Simt ca timpul imi scapa printre degete si nu pot sa-l opresc in loc!

Insa nu a fost dintotdeauna asa, cand aveam parte de iubire in viata mea, cu o IMBRATISARE, cu o ATINGERE, cu o POZA CU NOI DOI, simteam ca pot sa opresc timpul in loc.

Simteam ca am un MOMENT de care sa ma agat, o PIATRA DE HOTAR care sa marcheze acel moment al vietii mele, de care sa imi aduc aminte mai apoi, si sa nu raman cu senzatia ca – a trecut viata si nici macar nu imi aduc aminte cum a trecut.

Asa ca pentru iubire vreau sa traiesc de acum inainte, pentru ca iubirea are darul de a-ti MARCA VIATA, iubirea.. prin unele MOMENTE ale ei, iti poate opri timpul in loc, facandu-te sa iti aduci aminte de acele momente pentru tot restul vietii.

Apoi, pentru prieteni vreau sa traiesc.

Am calatorit mult la viata mea, recentele vloguri de calatorie de pe canalul de Youtube – Masinistul – sunt nici 5% din ce am calatorit. P.S. Click pe video de mai jos pentru a vedea calatoria la Șuncuiuș.

Insa in majoritatea timpului am calatorit singur! Si daca n-ar fi pozele facute de prin diversele orase prin care am calatorit, literalmente, as fi uitat cu totul ca am calatorit prin acele orase!

In schimb insa, de fiecare data cand putinii mei prieteni extremi de ocupati, isi faceau putin timp sa iesim impreuna.. chiar si de faceam un gratar pe marginea santului, imi aduc cu mult mai bine aminte de acele momente petrecute IMPREUNA, decat cum as fi calatorit de unul singur, prin Milano sau Paris.

Astea fiind spuse, iata de ce am sa pun scrisul, cartile si blogurile pe locul doi, si am sa traiesc pentru iubire in primul si in primul rand.

De azi inainte, pun obiceiul de a merge la sala, inaintea obiceiului de a scrie!

Ce treaba are sala cu iubirea! Are urmatoarea treaba. Inainte sa ma iubeasca o femeie, trebuie sa ma iubesc eu de unul singur.

Iar eu atata timp cat sunt cu burta (am cateva kilograme in plus), nu ma pot iubi de unul singur.

Pur si simplu nu ma simt dezirabil, nu ma plac de unul singur.

Asadar, obiceiul de a MERGE LA SALA va fi prioritar inaintea scrisului, pana cand voi ajunge la greutatea normala.

Iar din acel moment, obiceiul de a MERGE LA ABORDARI va fi prioritar inaintea scrisului, pentru ca mai intai vreau a traiesc pentru iubire, si doar mai apoi pentru carti sau pentru bani.

Sunt de parere ca nu poti sa muncesti la doua obiective in acelasi timp, si sa muncesti si calitativ in asa fel incat sa ai rezultate!

Pe langa mersul la serviciu, la modul cel mai simplu, TIMPUL nu-mi ajunge in asa fel incat sa si scriu, si sa si merg la sala.

Iar atunci nu imi mai ramane decat sa pun mersul la sala inaintea obiceiului de a scrie.

Asta inseamna ca ma las de scris!? Nu neaparat, pentru ca vor fi zile in care imi va ajunge timpul sa si merg la sala, si sa si scriu.

Doar ca acele zile vor fi mult mai putine, din moment ce voi pune mersul la sala pe primul loc .

Cu ce trebuie sa ramai tu din acest articol!? In principiu sunt doua lucruri.

Primul dintre ele – Pana aici a fost momentul in care obiceiul de a scrie a fost prioritatea mea principala de dupa mersul la serviciu, de aici inainte prioritatea va fi mersul la sala si iesitul la abordari.

Al doilea lucru, mult mai important pentru tine!

PENTRU CE TRAIESTI!?

Adreseaza-ti aceasta intrebare. Si raspunde-ti sincer!

Si intreaba-te de pe acum, nu fa greseala sa te intrebi doar in ultima clipa a vietii – DACA SE MERITA SA TRAIESTI PANA IN ULTIMA CLIPA A VIETII, PENTRU LUCRURILE PENTRU CARE TRAIESTI CHIAR ACUM!

 

** Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

Comments

comments