11430351_887575097967646_3416921344237571663_nBărbatul curajos în viață nu pică de fraier.

Se pare că nu mai trebuie să mă ascund după deget în legătură cu faptul că experiența mea de trei luni și ceva de zile de muncă în Anglia, m-a lăsat cu o moștenire atât de bogată din punct de vedere al experimentării și al spiritualului în viață.

Mă împrietenisem cu Richard, care era singurul bărbat de culoare de pe podelele cafenelei.

Iar motivul pentru care îți voi povesti despre situația total necurajoasă prin care a trecut Richard, e acela ca tu să înveți din situația neplăcută prin care a trecut el.

Pentru a nu repeta situația și tu la rândul tău.

Datorită politicii companiei, noi, angajații de la Starbucks, nu aveam voie să avem bacșiș.

Nu aveam voie să punem acel pahar cu eticheta pe care să scrie ”tips”, lângă casa de marcat, în așa fel încât clienții să lase monedele de care nu aveau nevoie.

Totuși, chiar și în acest fel, în fiecare zi se strângeau monede lângă casa de marcat, pentru că de fiecare dată se găseau clienți care refuzau să își ia monedele de la restul de la cafea.

Ca să nu mai vorbim despre acei clienți care chiar erau drăguți, în adevăratul sens al cuvântului, și doreau să ne lase bacșiș.

În orice caz, am fost informat de către colegi încă de dinainte să încep să lucrez la casă, asupra faptului că nu ni se dădea voie să luăm bacșiș.

Ajunsesem să lucrez și eu la casă, la rândul meu, iar ca bărbat spălat pe creier ce eram, pentru că intrasem în flow cu regulile companiei și cu ceilalți colegi de tip ”oaie”, care nu își ridicau privirea din pământ pentru a-și croi propria soartă, pentru bun început uitasem de ideea de a avea bacșiș.

Nu fi o oaie care privește numai în pământ, ridică-ți sus privirea și crează-ți propria ta soartă!

Lăsam monedele lângă casa de marcat și nu îmi păsa de ele.

Apoi îmi spusese un alt coleg care revenise din concediu, faptul că el se certase cu managerii pentru bacșișul strâns după orele de muncă.

Iar managerii nu avuseseră ce să îi facă, pentru că el era dispus chiar până acolo încât să opună rezistență fizică, în cazul în care managerii se apropiaseră de el, cu intenția de a îi lua bacșișul.

Ghici ce, colegul respectiv era român, iar la auzitele celor spuse de el, mi-am promis că în urmatorea zi voi proceda și eu la fel.

A doua zi înainte de a părăsi casa de marcat, îmi strânsesem toate monedele într-un păhărel și mă dusesem la manager, spunându-i că acesta este strict bacșișul meu, în legătură cu care clienții si-au exprimat în mod explicit dorința, de a-mi rămâne mie.

Mi-au spus ”nu” și că sunt nevoit să pun monedele în casa de marcat, chiar dacă nu aveau absolut nici o legătură cu casa de marcat.

Erau niște monede pe care nu le-am scos din casa de marcat, și-au golit doi clienți portofelele de monede, pe bar, cel mai probabil pentru că părăseau Anglia și nu mai aveau ce să facă cu valuta englezească.

Am insistat a doua oară pentru a-mi păstra bacșișul iar managerul mi-a transmis că dacă doresc să îmi păstrez bacșișul voi fi concediat.

Iar apoi îmi spusesem mie însumi că totuși, înainte de a fi un bărbat curajos care dă cu pumnul în masă când vine vorba de bacșișul său, ar fi mult mai indicat să fiu un bărbat inteligent, și să nu îmi pierd întreg salariul pentru niște monede.

Am cedat pentru moment, deoarece venisem în Anglia cu niște bani împrumutați pe care trebuia să îi recuperez înapoi.

Iar mai apoi aveam nevoie de recomandările lor pentru a putea fi un barista și în alte cafenele.

Dacă aș fi continuat cu oponența mea în legătură cu bacșișul respectiv, cu siguranță că nu ar fi scris lucruri frumoase în acele referințe.

Apoi, precum un bărbat inteligent care eram, m-am prins de șmecherie.

Dacă nu mergea faza cu întrebatul frumos legat de bacșiș, m-am decis că mi-l voi lua de unul singur!

În acest fel îmi păstrăm și locul de muncă și bacșișul.

Iar din acea zi, în toate celelalte zile îmi strângeam monedele lângă casa de marcat, iar când aveam oportunitatea de a nu se afla nimeni prin preajmă, le luam și le băgam în buzunarul de la spate.

Apropo, țin să menționez că nu am luat nici măcar un singur penny în plus, doar monedele care îmi aparțineau ca bacșiș.

Ca un bărbat adevărat care mă consideram, cât și ca deținătorul blogului de educației financiară <www.inteligentfinanciar.ro>, era vorba despre filosofia mea de viață, de a nu-mi însuși niciodată banii care nu îmi aparțin.

Iar lucrurile decurseră așa pentru o vreme, până când situația lui Richard de la casa de marcat m-a șocat.

Primise bacșiș o bancnotă de 10 lire de la o doamnă ce își cumpărase cafea.

Richard chiar lucrează din greu în majoritatea timpului, iar probabil că lucrul acesta o impresionase pe doamna respectivă, sau poate că a fost pur și simplu coincidență.

Important era faptul că Richard în loc să ia bancnota respectivă și să o bage în buzunarul de la spate, pentru că încă odată, bancnota respectivă nu avea absolut nici o legătură cu casa de marcat..

El pusese bucuros bancnota lângă casa de marcat cu intenția de a merge cât de curând în spate la manager, să întrebe dacă poate să păstreze bancnota.

Evident că răspunsul a fost acela care mă și așteptam să fie.

Motiv și pentru care în ultimul timp, îmi luam de fiecare dată singur monedele care îmi aparțineau, le băgam în buzunarul de la spate și nu mai ceream voie nimănui să fac lucrul acesta.

Săracul Richard, a fost atât de șocat în legătură cu răspunsul primit, încât, între un bărbat în toată firea precum era el, și momentul de a ajunge la lacrimi.. nu mai era deloc mare distanță!

I s-a comunicat pe ton autoritar să ia bancnota și să o plaseze în casa de marcat pentru că nu avea voie să aibă bacșiș.

Având în vedere că Richard era un tată tânăr de 20 și ceva de ani, cu gândul la copilul său și la a nu-și pierde sursa principală de trai, aproape în lacrimi se duse cu coada între picioare și plasase bancnota de 10 lire în casa de marcat.

Chiar dacă banconta respectivă nu avea absolut nici o legătură cu casa de marcat.

Era o bancnotă pe care o femeie i-a comunicat să o păstreze ca bacșiș.

Practic, cu alte cuvinte, Richard a fost jefuit, la locul de muncă sub vederea noastră a tuturor colegilor, cât și sub înregistrarea video a camerelor de deasupra caselor de marcat!

Mai târziu pe parcursul acelei zile, în timp ce eu și Richard duceam sacii de gunoi la pubelă, i-am spus următoarele cuvinte:

Richard, trebuie să fii bărbat!

Trebuie să fii bărbat nu doar din punct de vedere genetic, referindu-mă la copilul tău, ci trebuie să devii bărbat și din punct de vedere mental!

Trebuie să-ți crești niște boașe, pe care să le folosești nu doar la a face un copil la vârsta de 20 de ani, ci pe care să le folosești și în avantajul tău de a deveni bărbat!

Bancnota aceea de 10 lire putea fi cina ta din seara asta, cină pe care să o iei cu copilul și cu soția ta!

Și tu ce ai făcut cu ea? Ți-ai donat cina celor de la Starbucks, iar în seara asta vei merge la culcare flămând.

Data viitoare când mai primești un asemenea bacșiș, pur și simplu i-a bancnota și pune-o în buzunarul de la spate, în cel mai lejer mod posibil.

Fără să îți pese dacă te vede colegul din dreapta sau din stânga, fără să pară întreg actul în sine, ca și cum ai fura ceva!

Pentru că din punct de vedere practic, nu ai furat nimic, tu doar ai pus în buzunar ceea ce este al tău.

Iar apoi, dacă te va pârâ un oarecare coleg de tip-oaie-spălat-pe-creier, sau dacă te va vedea managerul pe cameră, îi explici managerului că bacnota îți aparține ție, și că nu îi vei permite lui sau oricărui alt manager să te jefuiască și a doua oară!

Iar dacă ajungi în situația de a-ți pierde locul de muncă în cazul în care dorești să păstrezi bancnota, și totuși te decizi că din motive onorabile, dorești să rămâi cu locul de muncă decât cu bacșișul, măcar știi că ai încercat!

Măcar știi că ai fost bărbat chiar și dacă pentru puțin timp, cât ai luat ceea ce ți se cuvine!

Iar singurul motiv pentru care returnezi bancnota în cazul în care îți este amenințat locul de muncă, e că pe lângă faptul de a fi un bărbat curajos, ești și un bărbat inteligent, care se gândește la viitorul copilului său pe termen lung, păstrându-ți locul de muncă și nu doar acea bancnotă de 10 lire pentru moment.

Dar trebuie să fii bărbat, Richard, trebuie să fii curajos, să iei cee ce îți aparține!

Richard înghiți în sec iar apoi aproape cu ochii înlăcrimați aprobă non-verbal din cap, faptul că e de acord cu mine și că am dreptate în ceea ce spun.

Iar apoi îmi promisese că data viitoare nu va mai repeta aceeași greșeală.

Acum că a aflat pe pielea lui care este răspunsul managerilor în legătură cu bacșișul, data viitoare și-l va lua de unul singur, fără să mai întrebe pe nimeni.

Iar în cazul în care va fi prins, indiferent că va fi văzut pe cameră sau pârât de alți colegi, din punct de vedere teoretic și practic, el nu a făcut absolut nimic greșit.

Doar a luat ceea ce i se cuvine, ghici ce.. nu poate să fie dat afară pentru atât.

Curajul te va învăța să iei tot timpul ceea ce îți aparține!

Richard însușindu-și cea mai nouă experiență de viață în procesul devenirii sale ca bărbat, și-a dat seama că acest cuvânt, ”bărbat”, în profunzimea lui, are nebănuit de multe alte semnificații, decât doar semnificațiile de la suprafață pe care ne-am obișnuit cu toții să le vedem.

Richard își dăduse seama că chiar dacă la vârstă de 20 și ceva de ani, din punct de vedere genetic, devenise bărbat pentru că avea un copil, totuși pe latura mentalului și a spiritualității, mai avea mult de progresat.

Așadar, curaj, dragii mei bărbați! Acel moment când va simțiți boașele de parcă ar fi construite din fier-beton!

Și ajungeți la concluzia că puteți să faceți cu ele și altceva în afară decât sex, toată ziua.

Însă vedeți voi, nu orice bărbat care este purtător boașe, este și bărbat în adevăratul sens al cuvântului!

Iar probabil că acesta este unul dintre acele motive principale pentru care această carte își are un rost.

Dacă ți-a plăcut acest articol, și dacă vrei să absorbi ceva mai mult din mentalitatea și comportamentele unui bărbat de calitate, aruncă o privire peste cartea Arta de a deveni bărbat! Click pe imaginea de mai jos pentru detaliile <cărții!>

Arta de a deveni barbat

** Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

Comments

comments