Muza e o femeie ca oricare alta.

Cam de vreo 1.70, părul șaten, șuvițe blonde, studentă în anul trei la Psihologie. Îi place să poarte cămăși albastre, iar nu de curând și-a descoperit capacitatea ei de a fi Muză.

De a-mi suci mie mințile!

Ar fi o minciună să spun că e cea mai frumoasă femeie din România. Însă prin faptul că mă completează pe mine, chiar e cea mai frumoasă femeie din România!

E vorba despre frumusețea aceea că.. pur și simplu gândindu-te la o anumită persoană, îți găsești linistea.

Te simți plăcut, te simți acasă. Te simți tu.. pentru că acea persoană te completează.

Iar să găsești trăsăturile respective la o femeie, care să facă click într-un mod perfect armonizat cu mintea și sufletul tău.. poate să fie o adevărată prezență divină pe pământ.

E frumusețea de a te regăsi pe tine într-o altă persoană.

Eram studenți în anul doi de facultate. Ea la zi iar eu la distanță.

Ca și un mare Don Juan care eram, le scrisesem ‘Bună’ mai multor colege de facultate, ca să vedeți și voi cum decurge adevărata seducție în zilele noastre..

Iar Muza era una dintre tipele care din fericire, mi-a raspuns.

Timidă, gingașă în conversații și fotografii, cu adevărat inocentă.

Inițial, erau vreo 5-6 tipe cărora le-am scris. La o săptămâna distanță vorbeam cu vreo 2-3 dintre ele.

Dupa ceva vreme nu mai vorbeam cu nici una.

Începusem să o cunosc pe Miriam, inconștient fiind că din acel moment, cursul vieții mele urma să ia o turnură intrigantă.

Era o seară rece de Februarie, atât de rece încât eram certat cu gerul. Pentru faptul că îi îmbălsăma obrajii ei atât de fini cu frigul ăla năprasnic de afară.

Ne văzusem la Wine O’Clock, avea Ovidiu Oltean un seminariu gratuit despre cum să îți învingi temerile față de vorbitul în public.

Iar când îi venise ei rândul să vorbească în public, aflasem eu, că și ea își dorea să devină un bun psiholog ca și mine. Să ajute cât mai multă lume.

Eu menționasem că vreau să devin scriitor, urma să aflu însă puțin mai încolo.. că dădusem nas în nas cu inspirația .

Ceea ce îmi doream eu se intersecta cu ceea ce își dorea ea. Să ajute cât mai multă lume.. prin inspirația pe care mi-o oferea mie să scriu rândurile acestei cărți!

Dupa seminarul de la Wine O’clock, mutasem subiectul de discuție la Bricks, localul cu terasă de pe malul Someșului.

Iar începând chiar din acele momente rămase puțin intrigată când pusesem vina asupra ei.. pentru toate scenariile îndrăznețe care se conturau în mintea mea.

A rămas puțin nedumerită și pentru faptul că picase tot ea de acord, că după întâlnirea din seara respectivă urma să vină o alta.

 

Va continua…

P.S. Detaliile despre carte, le poți afla dând un click pe imaginea de mai jos:

 

** Daca ti-a placut acest post, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

** Daca crezi ca acest post poate fi folositor prietenilor tai, nu uita sa ii acorzi si un Share.

Comments

comments