77378371_438536860123475_1973429767617118208_nDiavoliță, Necurată, Ispită și făcută-n fel și fel de chipuri.

Îi spusesem că o iau de nevasta, însă doar atâta timp cât mă inspiră.

Iar în momentele în care nu avea să îmi mai ofere inspirație, ne despărțim.

 

Muza: Nu merge așa.

Scribul: Cum așa? Nu îți ajunge onoarea de a fi Muză!?

Muza: Sunt la pachet cu inspirația. Dacă mă vrei bine, dacă nu, nu.

Scribul: Mă vrei pentru totdeauna, nu!??

Muza: Asta rămâne de văzut.

Scribul: Mai bine două luni împreună și apoi să te întrebi o viață întreagă, cum ar fi fost dacă.. am fi rămas împreună pe vecie.

Decât să ne certăm într-una, după primele două luni, că tu nu îmi mai oferi inspirație.

Muza: Sunt sigură că n-ai să rămâi fără inspirație alături de mine…

Scribul: Diavolița ce ești, Ispită! Numai gânduri necurate îți trec prin minte!

Muza: Complimentele de felu pe care mi le faci tu mie, arată ce fel de persoană ești.

 

P.S. Nu ezita să ne contectam și pe Instagram!

Chiar îmi oferea o satisfacție enormă ritualul de a da vina pe ea, pentru totalitatea gândurilor cu tentă sexuală care se aflau în mintea mea.

La urma urmei, nu aș fi avut gândurile acelea dacă nu ar fi apărut ea în viața mea.

Iar beneficiile unor astfel de gânduri, sau mai bine zis.. beneficiile de a avea o Diavolița în viața mea, au dus la unele dintre cele mai fine avantaje artistice, când vine vorba de creația mea poetică.

 

Scribul: Neața!

Miriam: Neața.

Scribul: Nu ai vrea să știi ce am compus :)

Miriam: Sunt curioasă acuma, hai zi.. știu că vrei să îmi zici.

Scribul: Nici o șansă!

Ok.. dar doar primele rânduri.. nu vreau să îmi stric imaginea pozitivă câștigată până acum.

 

Era o dimineață diferită decât cele anterioare.

În acel ‘Neața’ pe care îl scrisesem, adăugasem atât de mult entuziasm și atât de multă iubire.

Era acel fel de ‘Bună dimineața’, când știi că după salut, urmează în continuare alte cadouri nebănuite.

Accesoriul de lux al femeii. Complimentul care o diferențiază de pretendentele de rând.

Admirația artistică pe care o oferă poetul ființei iubite, și care îi oferă femeii respective statutul de a fi autentică printre femei.

Iar legat de prelungirea suspansului, în legătură cu poezia, desigur.. că nu am făcut acest lucru doar pentru a-mi păstra așa zisă imagine pozitivă.

Tenta sexuală din rândurile poeziei, era un compliment la adresa Muzei.

Însă prelungisem suspansul tocmai pentru a trata ca atare o operă poetică unică, de o calitate net superioară, tuturor rândurilor pe care le scrisesem până atunci.

 

Diavoliţa.

 

Ispită fără nici o limită

Diavoliţă ce nu eşti deloc timidă,

Mi te-ai strecurat pe nici nu ştiu pe unde

Te prefaci că mă iubeşti,

Şi apoi te-ascunzi de mine!

Vii şi apoi pleci şi vrei cam multe

Mult îţi place ţie versul şi scânteia ..

Da nu te iau că eşti Ispită

Şi nu eşti tu deloc timidă,

Şi-ţi ascunzi la spate o codiţă.

 

** Dacă vrei să arunci o privire peste detaliile cărții Ultima Muză, le găsești cu un click pe imaginea de mai jos!

78727119_2740254786032992_7838453376923729920_o

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu ezita să îmi lași un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

Comments

comments