Articolul acesta este in amintirea bunicii mele, Paşca Verona, ce nu cu mult timp a plecat la cele vesnice.

In memoria ei voi scrie cateva randuri, lucrurile pe care m-a invatat ea prin trairea ei pana la varsta de 80 de ani cand a fost chemata acasa, sus la ceruri.

Intotdeauna cand mergeam la ea in vizita o intrebam – Ce mai faci, bunico!?

Ii placea mult sa se uite la filme turcesti si sa citeasca stand la masa, obiceiurile acestea avandu-le, evident, in sezonul rece.

Pentru ca de indata ce venea primavara, gradinaritul era pasiunea ei numarul unu, crestea tot felul de flori si de legume pe care le vindea mai apoi la piata, iar banii facuti ii impartea nepotilor ei.

Bunica mea m-a invatat ca poti sa te bucuri de viata si de ar fi sa duci un stil de viata extrem de simplu, traind dintr-o pensie de 600 de Lei si bucurandu-te de lucrurile marunte, impartindu-si chiar putinul pe care-l avea, nepotilor ei, doar din dorinta de a le aduce un suras pe buze.

Acele cateva zeci de lei pe care i-am primit de la ea de fiecare data in timpul facultatii, erau mult mai scumpi decat milioane intregi daca ar fi fost sa am bunici instariti.

Bunica mea m-a invatat ca pot exista pe lume doua categorii de oameni.

Poti sa duci o viata extrem de simpla, bucurandu-te de putinul pe care-l ai si impartindu-l si altora, in acest fel ramanand atat de puternic inradacinat in mintea celorlalti, mult timp chiar si dupa momentele in care nu vei mai fi.

Pe de cealalta parte, nu vreau sa spun ca e o regula, dar pot exista oameni care au realizat si construit atat de multe la viata lor, dar vor fi uitati de lume la nici mai mult de trei saptamani dupa moartea lor.

Pentru ca in viata nu vei ramane in mintea oamenilor pentru lucrurile marete pe care le-ai realizat, ci vei ramane in mintea oamenilor mult mai degraba pentru timpul pe care l-ai petrecut alaturi de acestia.. si felul in care te-ai comportat cu ei.

Iar acesta e lucrul cel mai important pe care m-a invatat bunica mea la cei 80 de ani ai sai. Va ramane in mintea fiicelor, nepotilor, prietenilor si vecinilor pentru felul in care s-a comportat cu ei, de fiecare data.

Cu multa caldura si cu multa duiosie, intotdeauna cu intentia de a face bine si nici prin gand cu intentia dea face rau.

De mult ori, la ea in vizita, dupa momentele in care o intrebasem – Ce mai face? Ii aduceam adesea aminte – Bunico, ai atata timp liber la dispozitie, cand ai sa te apuci sa pui pe foaie o mostenire spirituala pe care sa o lasi nepotilor tai? Sa ne impartasesti din experientele tale de viata, sa ne lasi niste reguli de trai, sa ne spui ce e bine si ce nu, sa ne spui care sunt lucrurile valoroase pe lume dupa care trebuie sa ne ghidam?

De fiecare data cand aduceam aminte de lucrul acesta imi zambea asa duios, ca si cum as fi cerut un lucru copilaresc.

Imi place sa cred ca la cerinta mea intentiona sa-mi indeplineasca aceasta favoare, doar ca fiind atat de multe lucruri importante de spus, probabil nehotarata de unde sa inceapa si tot amanand.. a fost luata prin surprindere si n-a mai apucat sa-si puna gandurile pe hartie.

Probabil ca examinandu-si starea de sanatate, destul de voinica la varsta ei, constata ca mai are inca, totusi, cativa ani buni de trait.

Surprinderea a fost cand intr-o duminica dimineata de Aprilie, pornindu-se spre biserica cum obisnuia adesea in fiecare duminica, n-a mai ajuns la biserica pentru ca a ajuns sus la cer. Accident de masina pe trecerea de pietoni.

Iar eu pentru moment ramasesem putin dezamagit – Bunico, (imi spuneam in mintea mea), unde-s indrumarile acelea despre viata pe care ti le cerusem atat de des sa le pui pe hartie pentru noi, pentru nepotii tai?

N-a mai apucat sa le scrie dar le-am sustras eu din felul ei de a trai.

Iubirea oamenilor fata de tine va fi direct proportionala cu masura timpului petrecut alaturi de ei. TDarius

In goana noastra dupa bani si din dorinta de a realiza atatea lucruri importante in viata, devenim atat de zgarciti cu timpul nostru.

Chiar in momentele in care cineva indrazneste sa ne ceara un mic favor, deja si incepem sa ne incruntam catre acea persoana, la modul in care pretinde timp din timpul nostru, ba mai mult o face si fara intentia de a ne recompensa financiar..

Bunica mea nu traia insa dupa aceleasi reguli, daca ar fi fost cu putinta si-ar fi dedicat tot timpul si ar fi renuntat la orice, doar pentru fericirea nepotilor si a celor trei fiice ale ei.

Pe mine ma ajutat cu bani, in fiecare duminica dupa-amiaza inainte sa merg luni la facultate.

Pe parintii mei ii ajuta cu gradinaritul, in fiecare primavara planta flori si legume alaturi de noi, ca mai apoi tot ea sa mearga cu acele flori si legume pe piata sa le vanda pentru noi, ajutandu-ne sa castigam un ban un plus.

Pe matusa mea, alaturi de care locuia, o ajuta atat de des la curatenie si la bucatarie in casa. O ajuta adesea sa aiba grija de cei doi copii pe care ii avea in plasament.

Toata viata ei, de primavara pana toamna, mergea cu flori pe piata si cauta sa ne ajute cu tot ce putea, cand ar fi putut atat de bine sa stea la televizor ori poate la barfe prin vecini, cum fac adesea multe dintre femeile in varsta.

32775794_169918096975465_9089939063804264448_n

Iar pentru faptul ca toata viata ei a vandut flori in piata, a si ramas in mintea noastra acoperita plina de flori, la ultima vedere.

La varsta mea de 24 de ani, indiferent la cate mormantari am participat pana acum, la nici una dintre ele nu am vazut la cineva sa se stranga chiar atat de multe flori in memoria celui raposat.

Bunica mea le-a facut intotdeauna oamenilor numai bine, impartindu-si putinii bani pe care ii avea nepotilor si fiicelor ei, pastrandu-si pentru ea doar pentru mancare.

Cel putin la batranete, nu tin minte sa isi fi cumparata vreodata nici macar un singur lucru material pentru ea, cum ar fi, poate un televizor nou, sau poate o haina noua.

Acum, parca inteleg cum se si face ca nu-i deloc de mirare, cum hainele pe care le avea in garderoba, atat de mult timp, intentionat parca se incapatanau sa nu se invecheasca.

De la bunica mea am invatat ca poti sa duci o viata simpla, sa oferi doar dragoste oamenilor din jur, iar din putinul pe care-l ai sa imparti cu drag si altora, iar prin toate aceste feluri vei ramane cu mult timp in amintirea celor dragi, chiar si dupa momentele in care nu vei mai fi.

Cu o viata simpla poti sa faci chiar multe. Bunica mea mi-a spus in felul urmator…

31317996_2071613646454988_3640214967837261824_n

Shareable quote!

Ramai cu bine bunico, cu siguranta ca ne vom revedea candva!

Cu respect, Taloş Darius.

 

** Daca ti-a placut acest post, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

** Daca crezi ca acest post poate fi folositor prietenilor tai, nu uita sa ii acorzi si un Share.

Comments

comments