11430351_887575097967646_3416921344237571663_nIndependența ca vocație și stil de viață.

Fiecare bărbat la un moment dat în viața lui, trebuie să își propună să atingă independența.

Pe toate laturile ei!

Independența ca în cazul în care viața îi cere pentru o perioadă, să trăiască de unul singur, fără prezența unui suflet-cald, aproape.

Bărbatul să fie împăcat cu propria sa existență solitară pentru moment și să nu facă cea mai mare tragedie din lucrul acesta.

Independența ca în cazul în care dacă propria lui carieră îi cere, pentru o perioadă oarecare să se mute într-o țară total străină aflată la mare depărtare de casă și familie, necunoscând pe nimeni la noul său loc de muncă, bărbatul să aibă capacitatea să se dezlipească de familie și de cei dragi pentru moment.

Tocmai pentru a se întoarce la aceștia aflându-se într-o postură mult mai evoluată și mult mai superioară, în comparație cu gradul la care se afla anterior.

Una dintre cele mai importante forme de independență pe care poate să le dovedească bărbatul, este aceea în care el este stăpân peste propriul său destin, în special când vine vorba de munca lui pe care o desfășoară.

Unul dintre cele mai importante scopuri finale ale bărbatului, va fi întotdeauna acela de a fi 100% independent, din punct de vedere a muncii pe care o prestează pentru a-și câștiga existența!

Vezi tu, bărbate, atâta timp cât nu lucrezi pentru tine însuți, în mod exclusiv în propria ta afacere, tu nu ești un bărbat independent!

Din moment ce nu muncești pentru propria ta afacere, înseamnă că muncești pentru altcineva, în loc să muncești pentru tine însuți.

Iar din moment ce tu muncești pentru altcineva, înseamnă că acel cineva pentru care muncești, este stăpân peste munca ta și nicidecum nu ești tu stăpânul!

Dacă muncești în afacerea altuia în loc să muncești în afacerea ta, cel pentru care muncești este stăpân peste munca ta!

Îți propun ca prin prisma unei calități superioare din punct de vedere bărbătești, pe care amândoi dintre noi o avem, înainte și înainte de toate să gândim lucrurile din punct de vedere logic.

Că tot se spune că logica este arma de căpătai a bărbatului, în comparație cu emoțiile din partea femeilor.

Hai să nu ne mințim pe noi înșine!

Atâta timp cât tu muncești pentru altcineva și nu în propria ta afacere, munca ta aparține acelei persoane și nu îți aparține ție!

Chiar dacă recompensele financiare îți aparțin ție, însă dacă munca ta pe care o prestezi nu îți este dedicată ție, ci este dedicată unei alte persoane, tu nu ai cum să devii în acest moment un bărbat independent.

Îmi aduc și acum aminte de primele săptămâni de acomodare la noul loc de muncă, în momentele în care mersesem în Anglia să muncesc pentru bani.

Munca era atât de istovitoare încât după parcursul celor 8 ore în care trebuia să stau continuu în picioare, curățând podele, pregâtind sandwich-uri sau făcând cafele pe bandă rulantă, în momentele în care ajungeam seara acasă, tot ce mai simțeam nevoie să fac era să mănânc și să mă culc.

Uneori nici de mâncare nu mai aveam poftă!

În momentul în care ajungeam acasă după orele de muncă, mă puneam în pat și tot în pat mă găseai până a doua zi de dimineață, când mergeam din nou la locul de muncă.

Iar procesul acesta se repetase pentru nu mai puțin de două săptămâni, când in cele din urmă începusem să mă obișnuiesc cu programul.

Work-Eat-Shit-Do Repeat! Work-Eat-Shit-Do-Repeat!

Nici o stare de spirit pentru a mai citi o carte de dezvoltare personală, nicidecum vorba de un strop de energie pentru a lucra în continuare la această carte pe care o citești tu acum!

Work-Eat-Shit-Do-Repeat, la nesfârșit.

Nu numai că munca pe care o prestam nu îmi aparținea mie, ci aparținea angajatorului de la Starbucks, însă am ajuns până acolo încât nici propria mea viață să nu-mi mai aparțină mie, ci să aparțină tot celor de la Starbucks!

Pentru că în momentele în care eu mă întorceam acasă de la locul de muncă, nu mai aveam nici o urmă de energie pentru viața mea personală.

Până și ultimul strop de energie pe care îl mai câștigam din statul în pat de seara până a doua zi de dimineață, încercam să îl conservez pentru a face față următoarei zi de lucru!

În această secțiune este vorba dacă munca pe care o prestezi tu pentru oricine altcineva în afară de tine, îți mai aparține ție, sau nu?

Poți tu să fii independent, dacă muncești pentru altcineva, și nu pentru tine însuți!?

Poți tu să fii independent dacă muncești pentru oricine altcineva, și nu pentru tine însuți în afacerea ta!?

Intuitiv, ai fi înclinat să spui că da, că munca pe care o prestezi, chiar dacă e pentru patronul tău, este o muncă ce îți place ție extrem de mult.

Deci.. urmând șirul logic al concluziilor, tu defapt muncești pentru tine, din plăcere, și nu pentru patronul tău.

Însă hai să nu ne păcălim pe noi înșine!

Într-adevăr, poți să munceșți pentru tine însuți, în sensul că recompensele financiare pe care le câștigi în urma muncii prestate, îți aparțin ție.

Însă munca în sinea ei, atâta timp cât nu o faci în afacerea ta, ci în cadrul afacerii sau companiei angajatorului tău, munca respectivă nu-ți mai aparține ție, ci aparține celui de deasupra ta.

Sau spus cu alte cuvinte, tu nu mai ești un bărbat independent, în adevăratul sens al cuvântului, în această situație.

Ci încă ai rămas la statulul de sclav!

Oricât de dur ar suna asta, nu îți imagina că pentru a fi sclav trebuie să te afli în lanțuri.

Poți la fel de bine să te afli în gulerele sau mânecile de la cămașă!

Sunt și ele tot un fel de lanțuri. Sunt lanțurile moderne în care tu ești biciut, mai mult sau mai puțin metaforic, pentru a lucra în afacerea altuia în loc să lucrezi în afacerea ta.

Dragă bărbate, care te numeșți de unul singur bărbat adevărat.. deschide-ți ochii și conștientizează pentru prima dată în viață, atâta timp cât tu muncești pentru alții, munca ta nu-ți mai aparține ție.

Ci tu te aflii la mila angajatorului care te deține!

El, angajatorul, poate să îți decidă soarta printr-o simplă pocnitură din degete, din cele mai banale motive poate să te coboare la nivele inferioare de muncă, sau în cel mai rău caz, să te concedieze!

Iar tu, bărbat adevărat care te pretinzi că ești în timp ce muncești pentru alții, numești asta libertate?

Numești situația de a munci pentru alții, independență!?

Singura independență adevărată este situația în care tu îți stăpânești propriul tău destin, îți mânuiești și îți modelezi viața după bunul tău plac și conform preciselor tale intenții.

Ahh.. să nu cumva să te aud cu scuze mediocre de genul, că tu preferi să muncești pentru patron în loc să muncești pentru tine, pentru că patronul conduce afacerea, se confruntă cu stresul, plătește impozite, muncește zi și noapte iar din cauza afacerii nu duce o viață fericită.

Iar tu preferi doar să prestezi o muncă simplă cu rezultate mediocre și fără prea multe bătăi de cap.

Pentru că dacă îmi vei spune scuze de genul, am să îți spun ceva pe cât se poate de scurt, dar și de sec în același timp.. tu încă nu ești un bărbat adevărat!

Încă nu ești pregătit.

Unul dintre cele mai importante obiective ale bărbatului este acela de a deveni independent, pe toate laturile independenței.

Dar în mod special când vine vorba de munca lui pe care o prestează.

Atâta timp cât tu nu muncești pentru tine însuți, în cadrul afacerii tale, practic munca pe care o prestezi, nu o prestezi pentru tine.

Din momentele în care începi să muncești la viitoarea ta afacere din care dorești să câștigi bani, pentru prima dată în viață, munca ta va începe să îți aparțină, și nu doar resursele financiare.

Doar în momentele în care începi să muncești la viitoarea ta afacere, va începe să îți aparțină și munca ta, ție, ci nu doar recompensele financiare.

Munca pe care o vei presta, îți va aparține ție, motiv pentru care vei fi și motivat și inspirat să nu dai cu piciorul la ceea ce ai început să construiești, ci dimpotrivă, vei începe să îți ridici munca și afacerea la niveluri din ce în ce mai superioare.

Ajungând, literalmente, să construiești imperii, iar imperiile să fie ale tale, nicidecum să te mai aflii în postura de a munci pentru altcineva în afară de tine însuți.

Pe de cealaltă parte, în cazul în care din diferite considerente tu alegi să muncești în continuare pentru altcineva, ești o oaie!

Află că nu îmi pasă chiar în acest moment care e vocația ta, care îți sunt pasiunile tale, sau care este menirea ta în viață!

Tot ceea ce îmi pasă e ca în cazul în care îți dorești să devii un bărbat adevărat, mai devreme sau mai târziu, să te văd în situația de a munci pentru tine însuți, și a înceta să mai muncești pentru oricine altcineva.

Indiferent de situație!

Dacă ești un simplu chelner sau un barista, dorește-ți ca într-o bună zi să deții propriul tău restaurant, sau propria ta cafenea.

Dacă ești un simplu șofer, dorește-ți ca într-o bună zi să deții firma ta de transporturi.

Dacă ești un simplu fotbalist, dorește-ți ca într-o bună zi să deții propriul tău club de fotbal!

Dacă ești un simplu profesor, dorește-ți că într-o bună zi să deții propria ta facultate!

Dacă eșți un simplu bancher, dorește-ți că într-o bună zi să deții propria ta bancă!

Dacă ești un simplu mecanic de locomotivă, dorește-ti că într-o bună zi să deții propria ta companie de transport feroviar, în care alți bărbați să îți conducă ție trenurile.. și ghici ce..!??

Trenurile să îți mai ajungă și la timp!

La ce mă refer când spun că este extrem de important ca munca ta să-ți aparțină ție, deși cel mai probabil că ai intuit deja despre ce este vorba.

Să luăm în considerare situația unui șofer auto, că tot este o profesie clasică.

Atâta timp cât tu în calitate de șofer auto, muncești în compania altcuiva, în loc să muncești în compania ta, exact după momentele în care ți-ai terminat cursa de șofat, munca ta începe să devină a patronului tău, și nicidecum să îți rămână ție!

Dă-mi voie să îți aduc un alt exemplu în față, pentru a înțelege mult mai în detaliu despre ce este vorba.

Atât un șofer care conduce vehicule auto, cât și un scriitor care scrie cărți, prin munca lor ambii dintre ei prestează un serviciu.

Întrebarea cheie de la finalul muncii celor doi este – În cazul căruia munca îi aparține lui, și în cazul căruia munca începe să devină a patronului!?

Scriitorul, atâta timp cât scrie pentru el, în momentele în care și-a terminat munca (a terminat de scris cartea), munca lui.. adică acea carte, va rămâne a lui pentru totdeauna!

În sensul în care scriitorul, fiind cel care deține drepturile asupra muncii lui (asupra cărții), poate să vândă acea carte într-un număr nemărginit de exemplare.

Exact din momentele în care a terminat de scris cartea, până la finalul vieții lui!

Ba din contră, cartea se poate vinde în continuare și după moartea scriitorului, urmașii acestuia vor avea o sursă de venit pasiv (bani pentru care nu trebuie să muncească deoarece cartea a fost scrisă de predecesorul lor), iar ei, moștenitorii, vor câștiga într-atât de mulți bani, în funcție de cât de multe cărți se vând chiar și după moartea celuia care a scris cartea!

În concluzie, scriitorul câștigă recompensele de pe urma muncii lui (din vinderea cărții), exact din momentul în care a terminat de scris cartea, până când va închide pentru ultima dată ochii, și nu numai!

Pe de cealaltă parte, ce se întâmplă cu munca unui șofer care după ce și-a terminat de șofat cursa, se întoarce acasă și rămâne, în ghilimele, lefter.

Rămâne lefter pentru că exact după ce și-a terminat de șofat cursa, munca lui (banii strânși din vinderea biletelor, în cazul în care a condus un autobus), se duc în portofelul patronului său, adică cel care deține firma pentru care el, șoferul, muncește.

Da, într-adevăr, șoferul este plătit pentru cursa în care a șofat, însă el își primește recompensele financiare o singură dată și doar atât.

Nu este precum scriitorul care odată ce a terminat de scris cartea, poate să înceapă să o vândă de acum și pentru totdeauna!

Scriitorul odată ce a sfârșit de scris cartea, se întoarce de la tipografie cu cartea acasă.

Iar din acel moment, cartea o poate vinde în nenumărate exemplare.

Șoferul, pe de cealaltă parte, în momentul în care a terminat de șofat cursa, se întoarce acasă cu mâinile în buzunar și nimic altceva.

În concluzie, scriitorului îi aparține munca, în sensul în care cartea este a lui, poate să o ducă acasă și are drepturi de autor asupra cărții pentru totdeauna.

În schimb, șoferul după ce a terminat de șofat cursa, nu se întoarce acasă cu nimic, pentru că banii strânși de pe bilete se duc în contul companiei pentru care muncește.

Desigur, extremele se pot schimba foarte rapid.

Șoferul poate să fie cel care muncește în propria lui firmă de transporturi, iar în momentele în care termină de șofat cursa, banii de pe bilete se duc în contul companiei pe care o deține.

Adică.. după momentele în care a terminat de șofat cursa, roadele muncii sale încep să îi aparțină lui.

Iar scriitorul, în cazul în care scrie pentru altcineva, în loc să scrie pentru el însuși (a fost plătit de o anumită persoană să scrie despre un anumit subiect), exact în momentele în care termină ce a avut de scris..

Atâta timp cât drepturile de autor nu îi aparțin lui (pentru că a fost plătit la început de o altă persoană să scrie ce a avut de scris), își va primi răsplata pentru o singură dată, exact când a terminat de scris opera, și cam atât!

Adică muncă lui, în cazul acesta, îi este înstrăinată și nu-i mai aparține lui.

Așadar, ți-am conturat cele două exemple pentru a înțelege la modul cel mai simplu, ce înseamnă să muncești pentru tine (adică munca ta să îți aparțină ție pentru totdeauna după ce ai terminat-o), și ce înseamnă să muncești pentru altcineva , implicit, munca ta să-ti fie înstrăinată.

Nu mai are rost să îți spun că în cazul în care îți dorești să devii un bărbat independent (o calitate strict necesară pentru orice bărbat, mai devreme sau mai târziu), trebuie să începi să muncești pentru tine însuți, în așa fel încât munca ta să-ți aparțină ție și numai ție!

Pentru bun început, începe prin simplu fapt de a-ți dori!

Mai mult, și mai mult, și mai mult. Doar tu fiind acela care stabilești limitele, și nimeni altcineva.

Iar mai apoi, începe să treci și la treabă, contribuind cu acțiunea necesară care să justifice din ce în ce mai mult, materializarea obiectivelor pe care ți le dorești.

Iar în lupta ta de a deveni tot mai mult un bărbat independent, pe toate laturile independenței, nu te opri niciodată.

** Click pe imaginea de mai jos pentru detaliile cărții <Arta de a deveni bărbat!>

Arta de a deveni barbat

** Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

Comments

comments