11430351_887575097967646_3416921344237571663_nIndependența Emoțională.

Luând în considerare multiplele forme de independență din viața bărbatului enumerate până acum, îți propun să vorbim puțin și despre independența emoțională!

N-am nici o idee dacă a existat termenul acesta de dinainte, sau tocmai ce l-am inventat eu acum.

Însă îți propun să citești cu maximă curiozitate despre ce este vorba în cele ce urmează.

Iar pentru a face lucrul acesta, propun să aruncăm o mică privire în intimul și mai puțin pictat, printr-o alură bărbărtească, jurnal al meu.

 

Dragă Jurnalule, astăzi, 28 Septembrie 2017, am devenit un bărbat autosuficient! 

În sfârșit nu mai simt nevoia de a căuta iubirea, atenția și afecțiunea, din partea altor persoane.

Pentru că începând chiar din acest moment, pot să mă simt împlinit.

Din plăcerea care reiese din pasiunea și vocația mea, obiectivele care doresc să mi le îndeplinesc în viață, și drumul parcurgerii acestora.

Nu mi-ar fi venit să cred că în sfârșit pot să experimentez realitatea că, iubirea a existat dintotdeauna în mine însumi, ci trebuia doar să îmi găsesc o cale de a o descoperi.

Viața și greutățile ei au început să mă călească.  

Când ești acasă locuind alături de părinții tăi care îți pun mâncare pe masă și îți dau bani de ieșit la cafea, evident că ai toate trebuințele îndeplinite, și tot ceea ce mai simți nevoie, e nevoia de.. iubire!

Acesta este și motivul pentru care contextul îți permite să te plângi din lipsa de iubire.

Odată însă ce vei da bot în bot cu greutățile vieții, fiind departe de casă și fiind nevoit să te întreții de unul singur, să fii responsabil de propria ta existență, cu siguranță că nu vei mai avea timp să îți plângi de milă pentru… lipsa de iubire din viața ta!

Vei avea alte obiective mult mai de bază și mult mai primare de îndeplinit, în așa fel încât vei privi iubirea acum, ca pe un simplu moft, de care cu siguranță că nu ai nevoie pentru a supraviețui!

 

N-am să vă spun că în momentul în care realizasem și scrisesem aceste rânduri în jurnal, o lacrimă se perinda printre genele mele, pentru că altfel cum aș mai poza în aura perfectă ce-mi stă bine ca bărbat, de pe cuprinsul paginilor acestei cărți.

Însă acea lacrimă sau două, chiar dacă erau de bucurie datorită stadiului superior din punct de vedere bărbătesc la care ajunsesem..

Nu erau lacrimi în ochi de bine ce mi-a fost în ultimul timp, ci erau lacrimi în ochi datorită greutăților pe care le depășisem și datorită nivelului superior la care fusesem împins să ajung.

Începând încă din școala generală, pe toată durata liceului și până la sfârșitul facultății inclusiv, mai ales pe sfârșit de facultate când eram un romantic incurabil, pentru că în acele momente chiar scrisesem Ultima Muză, am fost un plângăcios după iubire în toată această durată de timp!

Pe perioada școlii generale în clasele a 6-a, 7-a și 8-a, eu și colegii din întreaga clasă ne uitam cu toții seară de seară la telenovele precum: Numai iubirea, Lacrimi de iubire și Inimă de țigan.

Nu că ar fi fost ceva rău să mă uit la acele telenovele, pentru că scenariile erau chiar destul de bune, iar vizionându-le puteai învăța adevărate lecții de viață.

Problema vizionării acelor telenovele era că m-am ales cu ideea că a fi iubit înseamnă să ai parte de îmbrățișări și mângâieri, să stai dezbrăcat gol pușcă cu o femeie în pat, doar sărutându-vă și îmbrățișându-vă și făcând absolut nimic ceva mai mult pentru că.. telenovela începea de la ora 20:30 iar scenariile nu aveau cum să fie mai explicite.

Apoi, în perioada liceului, o dădusem și mai rău în romantism.. clasa 9-a, prima iubire pe care am trăit-o cu adevărat în viața mea, a fost alături de o tipă care scria poezii.

Din urma relației cu acea tipă am ajuns să mă intitulez și eu, a fi un poet la rândul meu.

Ea scria poeziile chiar destul de bine și nu se rezuma întotdeauna la tematica iubirii.

Eu, pe de cealaltă parte, în poezii doar în iubire o dădeam, indiferent că era de bine sau era de jale.

Doar pe la sfârșitul liceului începusem să abordez în poezii și tematici precum, sensul vieții, timpul, anotimpul toamnei sau plăcerea de a călători.

Apoi, în facultate, să nu mai spun, datorită iubirii mele față de colega din anul I, mi-am schițat în mintea mea caracteristicile femeii ideale, alături de care voiam să îmi petrec tot restul vieții.. vezi neapărat articolul <aici!>

În materie de atitudine bărbătească o luasem destul de rău la vale, în urma conștientizării faptului că întâlnisem femeia ideală, pe care o avusem în palmă, însă datorită lipsei experienței de viață, o scăpasem printre degete fără cale de întoarcere.

Pe cuprinsul celorlalți doi ani de facultate, tot ceea ce încercasem să fac era să regăsesc caracteristicile femeii ideale într-o altă femeie, și în același timp să mă plâng la infinit datorită situației mele nefericite, de a fi un poet/scriitor care duce lipsă de iubire, și e veșnic în căutarea sufletului pereche.

Mă scuzam într-un mod inteligent că motivul pentru că simțeam nevoia de iubire, era acela că eram un scriitor și poet în același timp, însă unul fără o Muză, respectiv, fără o sursă de inspirație în viața lui.

Așadar, acela era ”motivul ” pentru care aveam nevoie de o Muză în viața mea.. pentru inspirație!

Era o cerință nobilă!

Nicidecum nu aveam nevoie de o Muză pentru iubire… nicidecum nu eram, de fapt, un cerșetor după iubire…

Apoi, la sfârșitul celui de-al treilea an de facultate m-am dus la muncă în Anglia, iar filmul meu cu lipsa de iubire s-a rupt!

Acolo, în Anglia.. am văzut eu ce înseamnă să lupți pentru propria ta existență și supraviețuire.

Experiențele mele de muncă din Anglia urmează să le aflii în secțiunea următoare.

Însă pe scurt, pot să îți spun că era vorba despre trezitul în fiecare dimineață la ora 3, pentru a ajunge la ora 5 la locul de muncă.

Iar pentru bun început, munca era atât de istovitoare încât realitatea din viața mea era aceeași zile întregi de-a rândul: Work-Eat-Shit-Do-Repeat.

După orele de la locul de muncă nu mai aveam vreun strop de energie nici măcar pentru a citi o carte de dezvoltare personală, darămite să simt nevoia de iubire!

Inclusiv subiectul de discuție, acela de a simți nevoia de iubire, mi se părea o glumă în acel context.

Când lupți pentru propria ta supraviețuire nu mai știi ce e aceea lipsă de iubire.

Era exact precum situația protagonistului din romanul – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

În prima parte a romanului ți se povestește despre un bărbat milog și neputincios care nu e în stare să afle dacă femeia lui îl înșală sau nu.

În loc s-o dea naibii de femeie, să-i dea ocazia să îl înșele cu cine voia ea, după bunul ei plac..

Pentru că oricum asta e singura modalitate de a păstra o femeie lângă tine, dându-i ocazia să aleagă de una singură dacă își dorește să fie alături de tine sau nu, nicidecum să o ții captivă sau să o urmărești prin baruri.

Doar în a doua parte a romanului urma să afle protagonistul care sunt adevăratele greutăți și suferințe ale vieții.

Greutățile fiind cu totul altele decât faptul că îl înșela persoana iubită.

Acolo pe câmpul de război, în frig, suferință, durere, tensiune și stresul de a te afla în situația de a-ți putea pierde viața în orice moment.. a devenit el bărbat și a uitat cu totul de lipsa de iubire.

Iar în această situație tensionată nu te aflai doar pentru câteva minute, ci zile întregi de-a rândul.

Doar întâmpinând asemenea greutăți ale vieții, a ajuns protagonistul romanului să nu-i mai ardă de lipsa de iubire și să nu mai facă din iubire, un lucru fără de care nu putea trăi.

Chiar dacă primise scrisoarea de la nevastă-sa în miez de zi, nu o citise până seara, după ce își îndeplinise îndatoririle sale de soldat pe ziua respectivă.

Concluzia e că atunci când treci prin adevăratele greutăți ale vieții, nu-ți mai arde de lipsa de iubire.

Tocmai prin același proces trecusem și eu, aș putea spune, evident la o scală mult mai mică și mai puțin dureroasă.

Nu îmi permit să compar situația mea de a mă trezi la 3 dimineața pentru a merge la muncă, cu situația de a te afla pe câmpul de război.

Însă ceea ce contează e că procesul a fost același, chiar dacă la o intensitate mult mai diminuată în cazul meu.

Pe toată durata adolescenței și studenției mele, în marea majoritate a timpului, aveam toate nevoile de bază îndeplinite.

Primeam mâncare caldă pe masă de la părinți, uneori chiar și bani de ieșit la cafea cu prietenii.

Eram în puf cum s-ar spune, iar datorită confortului destul de acceptabil pe care-l aveam în viața mea, evident că tot ce-mi mai lipsea era nevoia de.. iubire!

Vai Doamne.. să fiu și eu îmbrățișat și mângâiat, să îmi spună și mie femeia ideală ”Te iubesc”, și să îmi ofere inspirație pentru poezii și romane de dragoste.

Scopul pentru care cerșeam iubirea era unul nobil, acela de a scrie, însă maniera prin care cerșeam iubirea, era una penibilă.

Doar cerșeam iubirea fără să acționez pe prea multe fronturi pentru a și găsi iubirea.

Apoi, după cum îți spuneam, cât timp muncisem în Anglia, am văzut eu cât de greu se câștigă banii în viața reală, și cât de greu se întreține o viață de om cu salariul minim pe economie!

Și uite că în cele din urmă ajunsesem la pragul spiritual superior de a nu mă mai plânge după iubire și de a nu mai simți lipsa de iubire!

Iar probabil că acele două lacrimi care îmi erau în ochi, erau cele mai scumpe lacrimi din viața mea până în acel moment.

Reușisem să devin în sfârșit un bărbat independent din punct de vedere emoțional!

Un bărbat independent vei deveni chiar și pe plan emoțional, în momentele în care nu îți vei mai plânge de milă din lipsă de iubire!

Morala acestei povestiri e simplă, nu știu la ce stadiu te afli tu ca bărbat în viața ta.

Pentru că de cele mai multe ori stadiul la care te aflii nu are deloc legătură cu vârsta, ci cu experiențele de viață pe care le-ai acumulat până în acel moment.

Însă am să îți spun încă odată morala acestei povești de viață, pe scurt, ca să îți intre bine la cap.

Atâta timp cât îți e bine și trăiești călduț și confortabil în viața ta, tot ceea ce simți că îți mai lipsește e nevoia de.. iubire.

Însă în momentele în care ieși din zona de confort și te confrunți cu adevăratele probleme ale vieții, vei uita de lipsa de iubire pentru că vei fi preocupat de cu totul alte subiecte mult mai importante de îndeplinit.

Cum ar fi nevoia de a supraviețui, înainte de nevoia de a fi iubit.

Iar partea plină a paharului e că și dacă te reîntorci mai apoi la zona de confort de la care ai plecat înainte, precum m-am întors eu înapoi în România, experiența de viață acumulată mi-a prins extrem de bine și mi-a rămas alături.

Literalmente, m-am întins din nou pe patul pe care am dormit pe toată perioada adolescenței și pe toată perioada studenției mele, iar mai apoi m-am plimbat pe străzile orașului pe care m-am plâns de atât de multe ori din lipsă de iubire, iar apoi am pufnit în râs și am început să mă amuz de mine, cât de fraier puteam să fiu.

De unde era să știu că dacă mă împingeam mai devreme spre suferință, aveam apoi privilegiul de a păși pe încă o treaptă superioară în dezvoltarea mea ca bărbat.

Acum, plimbându-mă pe stradă, stau și mă gândesc:

Lipsă de iubire zici? Ești atât de amuzant.. Mai bine independență emoțională!

Morala e simplă, suferința și greutățile vieții sunt cele care te vor face pe tine să nu-ți mai plângi de milă pentru lipsa de iubire.

E singura cale pe care am descoperit-o și știu că funcționează.

Dacă ești tu conștient de vreo altă cale, bravo ție! Aplic-o de îndată își spune-o și altor bărbați!

Însă dacă nu știi o altă cale și îți dorești să devii un bărbat independent, inclusiv și pe latura emoțională, aplică calea descoperită de mine.

Dacă ești un student la facultate, îți recomand să încerci programul Work & Travel, pe timp de vară oriunde în Europa, ori dacă te crezi cu adevărat curajos, du-te chiar în State!

Dacă ești un bărbat de o vârstă superioară, pur și simplu du-te și practică-ți vocația într-un oraș străin dintr-o țară străină, la o depărtare rezonabilă de casă!

O singură viață ai, de ce naiba ți-o petreci pe toată în același oraș!??

** Click pe imaginea de mai jos pentru detaliile cărții <Arta de a deveni bărbat!>

Arta de a deveni barbat

** Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

Comments

comments