Lupta pentru supravietuire. Afectiune zero, nici vorba de iubire.

Cu sortul strans la spate atat de mult incat sa te apese pe ceafa si sa-ti coboare privirea in pamant, curatam mesele si podelele de la starbucks.

Oameni, care nu doar ca mancau ca niste porci, lasand mizerie peste tot pe masa si pe langa masa, insa se si comportau cu adevarat ca niste porci. Gestual vorbind.

Dupa ce terminau de manacat, nici macar nu investeau efortul necesar de a-si arunca ambalajele de la mancare in cosul menajer de alaturi.

De ce ar fi facut ei lucrurile acestea, atata timp cat era treaba lui Darius sa o faca!?

Omul care a trait 23 de ani din viata ca si un om liber, iar in vara celui de-al 23-lea an, s-a dus in strainatate sa munceasca la starbucks pentru bani.

Cu intentia de a avea capitalul necesar de a-si tipari cartile.

Si dintr-un om liber a devenit un sclav.

 

El nu s-a nascut intr-o familie de oameni bogati, ai lui inca din perioada liceului au incetat sa ii mai dea bani pentru haine, nici vorba de alte petreceri.

14269426_580482738824665_1801142117_n1

Click pe imagine pentru detalii.

Iar in momentul in care a scris prima lui carte, la varsta de 21 de ani, parintii lui nu au manifestat nici un interes in a intentiona sa il ajute macar cu o mica parte pentru finantarea cartii lui.

Ce sa vorbim de interesul parintilor de a-l ajuta financiar sa-si tipareasca cartea, din moment ce ei nici nu s-au straduit sa o citeasca.

Iar pentru lucrul acesta, Darius a inceput sa se distanteze de ei tot mai mult.

Considera el, ca daca fiul sau fiica lui ar fi scris o carte la varsta de 21 de ani, nu doar ca ar fi spus din start ca el va finanta tiparirea cartii pentru fiica sau pentru fiul lui; insa pe langa acestea, el in postura de parinte ar fi citit acea carte macar de 3 ori cap coada. Iar apoi ar fi avut cele mai intime si autentice momente de discutie cu fiul sau cu fiica lui.

Cand fiul sau fiica ta scrie o carte, acel copil e pentru tine precum o carte deschisa.

Cum naiba, scuzati-mi expresia, un parinte din momentul in care fiul sau scrie o carte, sa nu fie interesat sa citeasca acea carte?

Iar acum intelege-ti voi motivul pentru care nici nu se punea problema ca parintii lui sa ii finanteze cartea.

Motiv pentru care Darius a si fost nevoit sa mearga in strainatate sa munceasca ca un rob pentru stapanul sau, doar pentru a avea banii necesari pentru a-si materializa visul.

 

Am devenit un sclav dupa 23 de ani de trait in libertate

A fost si este inca, cel mai mare conflict pe care l-am trait vreodata pe parcursul vietii mele. Cum poti sa traiesti in viata de zi cu zi ca un sclav, insa in interiorul mintii tale sa ramai in continuare un om liber?

Pur si simplu se exclude una pe cealata, iar acest conflict intern iti provoaca cele mai mari frustrari si energii negative cu putinta.

Muncitorii de la starbucks, sunt precum sclavii pe plantatie.

Cu capul in pamant si privirea in jos sunt nevoiti sa curete mesele si podelele.

Iar pe parcursul celor 8 sau 10 ore nu au voie nici macar doua minute sa se aseze jos, pentru ca in cazul in care managerii observa lucrul acesta, se ajunge la concediere.

Cum este cu putinta, in anul de gratie, 2017, in momentul in care tu simti nevoia sa stai jos pentru ca pur si simplu nu mai esti capabil sa stai in picioare din cauza durerii, sa nu iti fie permis lucrul acesta!? Ce naiba esti tu, un animal!?

Sclavagismul exista si in ziua de astazi. Insa el s-a mutat de pe campul de plantatie pe podelele de la starbucks si in multe alte fabrici.

Un alt conflict intens din punct de vedere psihologic pe care il traia Darius, era faptul ca si acele monede de 5 sau 10 centi pe care le gasea pe podele, nu avea voie sa le ridice si sa le bage in buzunar.

Ultimul cent pe care il gaseai pe jos trebuia sa fie predat managerului, iar asta se intelege de la sine ca in cazul muncitorilor de la starbucks, nici nu se pune problema bacsisului!

 

Iar protagonisul nostru, Darius cel care voia sa faca bani ca sa-si tipareasca cele doua carti ale sale, o duse asa pentru o buna bucata de timp.

De dimineata pana seara muncea la starbucks, ajungea acasa, manca, se spala si apoi se punea la somn pentru a fi apt sa redevina un sclav si urmatorea zi pe podelele de la starbucks.

Era atat de obosit, incat in momentul in care ajungea acasa, nici nu se mai punea problema sa aiba timp sau energia necesara sa citeasca in continuare din cartile lui preferate.

Nu odata mersese nemancat la munca pentru ca s-a trezit mai devreme sa aiba timpul necesar sa isi stoarca ultimele faramituri de ganduri din minte, cu scopul de a le pune pe blog pentru cititorii sai.

Era vorba de totul sau nimic. Ori alegeai sa nu le mai scrii cititorilor tai dragi, cu scopul de a ajunge pe fix la munca, ori alegeai sa stai drept – insa pe podelele de la starbucks sa nu fii doar un sclav, ci sa fii si sclav si flamand.

Iar cea de-a doua situatie se intamplase nu odata.

Acesta a fost nivelul de baza. Acesta a fost infernul meul. Calvarul. Lupta pentru supravietuire.

Pentru ca in momentele in care zile intregi de-a lungul nu faci nimic altceva decat sa repeti procesul, work, eat, shit, sleep, do repeat, in felul acesta cu siguranta ca nu traiesti din proprie initiativa. O faci din inertie!

Esti atat de departe de a trai in modul tau personalizat si autentic, intr-un mod liber, incat nici nu mai are rost sa calculezi distanta.

In felul acesta te lupti la nivelul cel mai de jos si cel mai salbatic pentru.. supravietuire!

Nimic altceva! Nu sex, nu iubire, nu afectiune, nici vorba de o viata traita cu sens si unicitate!

Lucrurile de estetica, frumusetea, inspiratia, luxul, confortul, autenticitatea, sunt lucrurile pierdute si de mult uitate.

Afectiune zero. Iubirea din viata mea lipsea pe de-a-ntregul. Tot ceea ce puteam sa fac era sa mai arunc cate o privire peste site-urile de barbati, sperand ca intr-o buna zi voi deveni si eu unul dintre progragonisti, alaturi de femeia iubita si cu adevarat autentica in viata mea.

Lucrurile acestea erau atat de departe in viata mea, incat nici nu indrazneam sa imi ridic privirea din podele si sa privesc la asemenea lucruri, de o frumusete atat de rara si de mult uitata.

 

Acum luptam la cel mai salbatic mod, pentru supravietuire. Work, eat, shit, sleep, do repeat.

Mi-am spus ca daca mi-a fost dat sa traiesc aceasta realitate in viata mea, inseamna ca trebuie sa fie ca si o lectie pentru mine.

Probabil ca peste ani si ani cand viata ideala la care nici nu pot sa indraznesc sa visez acum, va deveni realitate.. aceasta lectie de viata imi va aduce aminte de nivelul atat de jos de la care am pornit, facandu-ma sa ma bucur cu adevarat de fiecare faramitura a vietii ideale pe care o voi trai atunci!

Probabil ca aceasta lectie imi va aduce mie aminte ca bunastarea unui om care va deveni cu adevarat mare in viata, consta in faptul ca isi va aduce tot timpul aminte cat de mic a fost odata.

' Asociaza'te cu oameni care merg pe aceeasi directie cu tine '

Jack’s Pub, Noiembrie, 2016.

Am scris aceste randuri la propunerea amicului meu George Ţintilă, care mi-a sugerat sa scriu cu negru pe alb, nivelul de jos de la care am pornit in viata.

Lipsit de speranta, lipsit de iubire, la milioane de kilometri distanta de visurile mele, ma lupt la modul ce mai salbatic, literalmente, pentru supravietuire.

Sa nu cumva sa imi spuna cineva peste ani si ani de zile cand voi ajunge o persoana de succes, ca am fost norocos si ca succesul mi-a fost daruit peste noapte.

Pentru ca am pornit de la cel mai de jos nivel cu putinta. Am pornit chiar mai de jos decat eram, in momentele in care venisem din tara in strainate pentru a munci pentru bani.

Pentru ca in tara eram un om liber, aici am devenit un sclav.

 

Aceasta este povestea lui Darius, care a venit sa munceasca in strainatate pentru bani ca sa-si tipareasca cartile.

El nu s-a nascut intr-o familie de bogati iar parintii lui dadu-se doi bani pe ceea ce scrisese el.

Insa el nu s-a descurajat, stia cu adevarat ceea ce isi doreste de la viata si si-a promis ca va face si pe dracu in patru si orice este nevoie pentru a-si materializa visurile si obiectivele, care vor deveni realiate.

Isi dorea sa devina un mare scriitor, pentru ca, considera el lucrul acesta ca fiind una dintre cele mai prestigioase meserii din lume.

Iar pentru a-si atinge visul cu adevarat, si-a pus la bataie tot ceea ce avea.

Inclusiv libertatea.

 

Am scris acest post, doar cu intentia de a-mi aduce aminte nivelul atat de de jos de la care am pornit in viata.

Am schitat aceasta experienta, cu intentia de a-mi aduce aminte cat de mic am fost candva, in momentele in care voi deveni rege.

Planurile sunt extrem de folositoare, insa vor ramane doar la stadiul de bune intentii, daca nu treci si la materialziarea acestora. Peter F. Drucker

Tot ceea ce pot sa sper, e ca aceasta experienta personala de viata te va face si pe tine sa te apropii tot mai mult, de momentele in care vei trece la actiune pentru materializarea visurilor si obiectivelor tale cele mai de pret in viata.

Cu respect, Taloş Darius.

Shareable quote. Convingerile oamenilor de succes.

 

** Daca ti-a fost folositoare informatia din acest post, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Comments

comments