Poti sa faci sclav dintr-un om liber?

Poti. Daca il trimiti sa munceasca la starbucks.

Mi-a fost dat sa o traiesc si pe asta. Din puscaria facultate, am ajuns in puscaria starbucks. Se pare ca doar din puscarii in puscarii umblu.

De cum vei deveni angajatul lor, te vor cosmetiza dupa bunul lor plac cu uniforma lor.

Dupa ce te imbraca cu uniforma lor (practic primul lucru pe care il faci cand ajungi la puscarie, iti iai uniforma de detinut pe tine), pe deasupra iti pun si halatul cel verde.

Strans legat la spate ca sa te stranga deasupra la ceafa. Sa nu mai stai cu spatele drept si cu privirea peste orizont, ci sa stai cu spatele stramb si privirea atintita in pamant.

Curatind toata ziua mesele si maturand podelele, 8 ore in continuu.

Fara sa ai voie sa te asezi nici macar un singur minut pe scaun.

Asta chiar si daca ti-ai face treaba din avans si pentru cateva minute ai putea sa te asezi jos, ca sa mai alungi din durerea de la picioare.

Ca deahh.. politica firmei. In cele 8 ore cat esti la program, nu ai voie sa te asezi nici macar o secunda jos, ca sunt camere.

Si chiar si cand sefa din spate de la monitor.. merge la tigara sau la buda, tot nu ai voie sa te asezi jos. Se vor uita in reluare pe camere.

Apoi, nu ai voie sa iti verifici telefonul. Nici macar sa te uit la ceas, ce sa mai zic de apeluri importante.

Ca daeahh.. de ce sa ii oferim omului libertate cand putem sa il privam de libertate. Fara telefoane. Politica firmei.

Unde naiba sa mai fi vazut asa ceva, in anul de gratie 2017, sa nu ai voie sa iti verifici telefonul la locul de munca. Ca se vede pe camera si apoi te cearta sefu.

Iar cu colegii, nu ai voie sa discuti. Din nou, alta forma de privare de libertate.

De ce sa fie munca un mediu placut, mai facand o gluma, una alta cu colegii, cand munca poate sa fie sclavagie, fiecare cu privirea in pamant facandu-si treaba.

Am fost un om liber 23 de ani din viata mea pana acum.. ce m-am angajat la starbucks.

Iar in acest pas al vietii mele, experimentez cel mai mare conflict trait vreodata.

Cum sa fii un om liber in mintea ta, insa un sclav in realitate?

Se cam exclude una pe alta. O gramada de tensiune clocoteste in acest sens si trebuie sa te abtii din greu sa nu cedezi.

Tot legat de starbucks. De ce sa aiba angajatii bacsis? Cand se poate construi politica firmei ca angajatii sa nu aiba bacsis.

Chiar si aia 10 centi pe care ii gasesti din intamplare pe podea, trebuie sa ii predai managerului! Cine stie ce face cu ei.. poate pune de mancare pe masa la copii.

Daca stiam ca asa sta treaba, ii dadeam eu o lira intreaga sa il scutesc de griji pe o saptamana.

M-am angajat la starbucks in strainatate ca sa am bani sa-mi tiparesc cartile.

Ca ai mei nu sunt parinti bogati, iar legat de faptul ca fiul lor a scris doua carti pana acum, nu prea ii intereseaza.

Adica ce sa vorbim de interesul lor sa-mi finanteze cartile, din moment ce oricum nici nu le-au citit. Parinti de nota 10!

 

Daca fiul meu ar fi scris o carte, l-as fi luat de mana si l-as fi dus la tipografie. Costurile de tiparire sunt din partea mea!

Plus, as fi citit naibii cartea aia (a fiului meu), cap-coada cel putin de trei ori, apoi as fi avut cele mai autentice subiecte de discutie cu fiul meu.

 

In orice caz. Sa revenim la starbucks. Cea mai moderna forma de sclavagie moderna.

Sclavagia nu mai e pe camp, e pe podeaua cafenelei starbucks.

Cu hamul strans bine la ceafa ce te face sa-ti cobori privirea in jos, cureti podelele timp de 8 ore pe zi fara sa te asezi jos pentru nici macar un singur moment.

Iar daca din intamplare gasesti 10 centi pe podea, trebuie sa ii predai managerului.

Mi-a fost dat sa o traiesc si pe asta, sa fiu un sclav. Dupa 8 ore de munca, tot ce poti sa faci cand te intorci acasa e sa mananci si sa te culci.

Ca sa fii apt pentru a fi un sclav si urmatoarea zi.

In orice caz, tot ceea ce e nevoie pentru indeplinirea visurilor mele.

Mi-am zis ca meseria de a fi un scriitor e printre cele mai prestigioase meserii.

Insa nu stiam ca pe langa a scrie carti, trebuie sa curat si podelele pentru a-mi vinde cartile.

Mi-am jurat ca nu o sa mai calc niciodata intr-un starbucks, si asa cafeaua lor e de rahat.

Imi pare rau insa pentru miile de tineri care isi petrec viata pe podelele starbucksului doar pentru castigul unui singur om.

Iar legat de situatia mea actuala, mi-am adus aminte de fragmentul acesta din cartea Cel mai bogat om din Babilon.

 

Daca intr-un om salasluieste sufletul unui sclav, oare acesta nu va deveni sclav, indiferent care este originea lui?

Daca insa intr-un om salasluieste originea unui om liber, oare acesta nu va deveni un om respectat si onorat de semenii sai, in ciuda nefericirilor pe care viata i le-a pus in cale?

 

Raspunsul este – va deveni. Voi deveni.

Un om ce e obisnuit cu libertatea, in ciuda tuturor indiciilor contradictorii din viata reala, din punct de vedere mental si psihic el nu va putea deveni niciodata un sclav.

Iar realitatea care se afla in mintea lui,  este si realitatea care se v-a transforma in viata de zi cu zi.

Voi fi un sclav la starbucks pentru o perioada, daca asta necesita sa imi tiparesc propriile carti.

' Tine-te de ceea ce iubesti sa faci si nu te opri niciodata in drumul tau catre succes ' #TDarius #Convingerile oamenilor de succes; # www.talodarius.ro

Shareable quote. Click pe imagine pentru detalii.

Cu intentia de a redeveni un om liber, Taloş Darius.

 

** Daca ti-a fost folositoare informatia din acest post, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Comments

comments