97b67e4a75d61f639e30ce9d5102c511

Ok. Uite care e treaba. Eu am unele convingeri, tu ai unele convingeri.

De dragul empatiei ar fi bine ca ambii dintre noi doi sa intelegem ca daca nu suntem de acord, unul cu convingerile celuilalt, nu trebuie nicidecum sa ne dam in cap, ci pur si simplu sa pretindem ca nu ne-am intalnit :) .

Daca tu esti de parere ca, copii ar trebui sa isi castige viitorul singuri, eu iti respect opinia. Daca eu sunt de o opinie contrara, nu ma astept sa fii de acord cu mine, dar te rog sa nu ma judeci.

Contextul care m-a inspirat sa scriu randurile acestea a fost acela al serii de Luni, 20 Noiembrie 2017.

Ma reintorceam de la Oradea spre casa, Simleu Silvaniei. Cu trenul.

Iar trenul era unul Regional, folosit adesea de navetistii din imprejurimile orasului Oradea (Diosig, Cadia, Sacueni), pentru a veni in fiecare dimineata la Oradea la munca, iar mai pe seara sa se intoarca inapoi la casele lor.

Iar majoritatea navetistilor de pe tren sunt rromi. Cu o situatie financiara sub salariul minim pe economie.

Asta vazandu-se pe hainele cu care sunt imbracati, asta vazandu-se pe fetele lor si felul in care se ingrijesc, asta vazandu-se pe comportamentele lor: precum cel de a sparge seminte pe tren, a bea cafea (defapt otrava) de la aparat, a fuma tigari cumparate la fir sau a bea bere la pet.

N-ai frica, n-am scris acest articol sa judec pe cineva din punct de vedere social.

Insa intamplarea face ca doi tineri, cam de varsta mea, cel mai probabil intorcandu-se de la locul lor de munca (cu acte sau la negru), din Oradea spre casa, se uitau ambii cu jind la mine.

Se uitau cu jind la mine pentru laptopul din fata mea (de 3 ani vechime), pentru telefonul de pe care chatuiam (de 4 ani vechime) si pentru bratara de aur ce-mi statea pe mana.

Da, o fi de aur.. dar hai sa fim seriosi acum, daca chiar iti doresti cu adevarat una, si tu ti-o poti cumpara in cele din urma.

Din bunurile pe care le aveam la mine, cele descrise mai sus, poti sa iti dai si tu seama ca nu sunt nici pe depaaaarte un om bogat.

Totusi.. pentru ei eram ceva picat din cer.

Ma intreb cum ar arata pentru ei, totusi, acei milionari pe care ii citesc eu in cartile mele de educatie financiara?

Cu siguranta nu multi dintre acesti tineri precum cei descrisi mai sus, au ajuns macar nici la un nivel imaginativ la un grad de comparatie cu un om milionar si bunurile pe care le are acel om, din punct de vedere financiar.

N-ai frica, postul acesta nu este nici despre - Bucura-te de ceea ce ai chiar in acest moment. Sau spus cu alte cuvinte, bucura-te ca intotdeauna vor fi altii mai prosti si mai neprivilegiati ca tine.

Postul acesta este despre, sutele de mii de tineri din Romania care se incadreaza in tiparul psihologic si financiar precum al celor doi tineri mentionati mai sus, care se uitau cu ciuda si invidie la mine pentru niste bunuri extrem de simple si de banale, atat din punct de vedere calitativ cat si din punct de vedere financiar.

Postul acesta este despre milioanele de tineri din aceasta lume, ai caror parinti i-au adus pe lume sub premiza – Eu le dau un adapost si o farfurie de mancare, iar mai apoi ei sa se descurce singuri in viata!

Postul acesta este despre ipocrizia oricarui individ de pe aceasta lume.

Cu totii vor sa faca urmasi (ca daca-i tot atat de usor sa-i faci..), insa cati dintre parinti sau gandit macar odata sa le si ofere un viitor din punct de vedere financiar acelor urmasi!?

Stii cati dintre? 1% 2% 5% 10% hai sa fim generosi si sa punem un maxim 20%, pentru ca nu-i devoie sa fii milionar ca sa poti sa oferi un viitor financiar, totusi, cat de cat rezonabil, urmasilor tai.

Cum ar fi locuinta unde sa-si intemeieze o noua familie (ca sa nu munceasca o jumatate din viata pentru ea), ori acele bunuri materiale minore la care ravnesc tinerii in perioada liceului sau facultate (hainele, telefonul, excursiile), doar ca sa aibe si acei copii oportunitatea de a-si exprima caracteristicile lor de personalitate unice.

Maxim 20% dintre parinti indeplinesc aceste nevoi copiilor lor, iar majoritatea celorlalti de 80% dintre copii, sunt considerati saraci.

Precum sunt miile de copii rromi din Romania, care nici macar nu se pune problema sa-si doreasca un telefon nou, din moment ce parintii lor ii plimba cu caruta de dimineata pana seara, cautand fiare vechi.

Sau miile de copii de romani, din Romania, care se uita la acei 1 sau 2 colegi ai lor de clasa super bogati, care au totul, si strica totul!

Cand vine vorba de acea clasa de liceu sau acel an de facultate.

Le strica buna dispozitie majoritatii de 80% dintre ceilalti elevi sau studenti, din moment ce comparatiile sociale exista si vor exista pentru totdeauna, iar majoritatea indivizilor se afla de partea inferioara a comparatiilor.

Personal, ma aflu de partea celor 80% a saracilor, nicidecum nu ma aflu de partea celor 20% care, cat de cat, traiesc confortabili in vietile lor.

Dar eu unul am terminat Psihologia, as putea spune ca la un nivel destul de rezonabil, sunt copt la minte.

Pot sa gandesc la modul cel mai simplu in felul urmator:

Daca acum cateva mii bune de ani cand oamenii traiau inca prin pesteri.. si culmea.. culmea.. au reusit sa supravietuiasca si fara Audiul A6 din fata pesterii sau Iphone-ul 7 din buzunarul de la pantaloni..ii din frunze, printr-un rationament atat de simplu ajung la concluzia ca pot sa fac si eu lucrul acesta azi!

Pot sa stau calm si sa nu tremur.. ca am un telefon de 4 ani vechime si nu ultimul Iphone, sau ca stau la volanul unui Golf din 99 si nu la volanul unui Audi din 2017.

Pentru ca stiu ca stima mea de sine ori starea mea de buna dispozitie, nu constau in aceste lucruri materiale.

Cumva, specia umana a reusit sa supravietuiasca si fara lucrurile materiale enumerate mai sus. Deci inseamna ca voi supravietui si eu.. si inca bine.

Dar eu am terminat Psihologia.

Dar tinerii de rand, cei ce fac parte din majoritatea de 80% a oamenilor saraci, cum sa gandeasca si ei la randul lor?

Cand de fiecare data in fiecare clasa de liceu sau an de facultate, intotdeauna vor exista acei 2-3 indivizi care le va strica starea de bine si stima de sine tuturor celorlalti 80%, fluturand lucrurile lor stralucitoare pe sub nasul oamenilor de rand care nu si le pot permite.

Cum sa discearna lucrurile tanarul de rand, care de fiecare data cand se logheaza pe Instagram vede alti tineri bogati care-si fac poze cu Iphone-ul in oglinda, sau in fiecare inceput de an prin luna Februarie apare Fat-Frumosul din Fifty shades of Grey, care o plimba pe printesa adormita cu Audiul.

Iar acum sa revenim la parinti. Pentru ca tot in tren aflandu-ma chiar acum, privind la fetele si la ochii celor doi tineri, la oboseala ce le statea pe chip si la disperarea ce se citea in randul lor, ei.. saracii, cu ce erau vinovati?

Cu ce sunt ei vinovati ca nu stiu de existenta cartilor de dezvoltare personala sau de educatie financiara?

Cu ce sunt ei vinovati ca tot ceea ce aud de la parintii lor, cand le cer unele lucruri, e ca bogatii sunt oameni rai care doar ii fac pe saraci sa munceasca si mai mult, pentru niste bani si mai marunti?

Si ca daca ei nu s-au nascut bogati, cam saracia e destinul lor?

Cu ce sunt de vina miile de tineri de genul din Romania?

De dragul postului de fata hai sa dam vina pe parinti, cu riscul de a le displace catorva. Ti-am zis de la inceputul articolului ca nu trebuie sa fii de acord cu mine.

Cu totii dintre oamenii zilei de astazi, fac copii. Pana si cel mai sarac om face copii.

Iar aici nu-i vorba despre a ingradi cuiva dreptul de a face copii.

E vorba despre RESPONSABILITATE!

Daca faci un copil, ofera-i si un VIITOR FINANCIAR!

Nu fi pe conceptia penibila ca – E de datoria copilului sa isi faca un viitor in viata. Tu doar l-ai facut.

Ai participat si tu intocmai cu ce era mai usor de facut.

Pentru ca stim cu toti, cat de ‘usor’ e.. sa iti faci un viitor in viata.

Iar copii aceia pe care ii faci tu, si ii aduci intr-o viata mediocra din punct de vedere material si financiar, vor vedea acele lucruri stralucitoare le ceilalti copii insa pe care ei nu le au – Iphone-uri si Audi-uri.

Si se vor simti extrem de penibil in viata, pentru ca tendinta sociala e aceea de a ne compara cu ceea ce vedem la ceilalti, pe Facebook sau prin filme.

Si tot tendinta sociala, din pacate, e aceea de a face copii pe banda rulanta, total neresponsabili, fara a oferi un viitor financiar acelor copii.

Eu nu incerc sa schimb pe nimeni. Doar privesc lucrurile dintr-un alt unghi, precum am facut-o dintotdeauna.

Tu poti sa ma judeci sau doar sa-ntelegi ca am o perspectiva diferita.

Si ca nu voi face copii pe lume, daca n-am cum sa le ofer si un viitor.

Cu respect, Taloş Darius.

 

** Daca ti-a placut acest post, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

Comments

comments