Prima asemănare dintre noi.

Amândurora ne plac locurile liniștite.

 

O întrebasem cum ar arăta o după-amiază de iarnă perfectă, din punctul ei de vedere.

Îmi răspunse că cel mai probabil, ascunzându-se de-a dreptul sub pătură, pe canapea, cu laptopul alături urmărind serialele ei preferate.

Mai ceva ca o pisică mi-o imaginam eu, iar deja începeam să fiu vrăjit de comportamentul și limba pisicească.

 

Muza: Îmi place mult să lenevesc, pe pat sau pe canapea, cu laptopul alături. Așa mă relaxez eu.

Si cum ar fi dacă tot acest scenariu, s-ar contura undeva într-o cabană la munte.. Șemineul pornit, șosete tricotate, cana de ciocolată caldă în mână, simțindu-i mirosul și aroma fierbinte.. (intervenisem eu). 

Muza: Ar fi tot ce aș avea nevoie.

Ahh.. doar de atât ai avea nevoie?? Te-ai oprit când lucrurile începeau să devină tot mai interesante :)

.

Muza terminase liceul la Sighetul Marmației, un oraș special, aș putea spune eu.

Special făcând aluzie la poziția geografică în care se află, orașul perfect în cazul în care vrei să te ascunzi de lume.. nimeni n-ar ghici vreodată că te afli acolo.

Sau.. orașul perfect de-o aventură! Întocmai una precum cea din scenariul descris mai sus.

Doar eu şi ea, pierzându-ne într-un orăşel micuţ.. dimineaţa savurându-ne ritualul cafelei, atât de leneşi pe terasa cafenelei preferate din centru.

La amiază ocolind căldura.. cu o carte clasică în mâna, precum Ultimul început, de Radu F. Constantinescu.

Pe seară, părând un cuplu atât de drăguţ şi formal în plăcerile noastre comune, cum ar fi cel de a lua cina împreună la Casa Veche.

Iar seara.. de după ora 12, să se lase cu amor.

Un amor din acela prelung.. Precum îţi dă timpul ocazia să te bucuri de el doar într-un orășel micuț și liniștit, precum cel menționat mai sus.. orășelul pe care ni-l alesesem să ne poarte povestea noastră de iubire.

Iar de după amor, privindo cum îşi aprinde o ţigară, stând la fereastra cea înaltă din casa cu arhitectură veche.. ce avea vederea spre părculeţul din centrul oraşului.

Cămaşa mea îi venea atât de bine.. peste fesele ei rotunde si vesnic ideale, în felul ei cum stătea ea rezemată lângă fereastră.

Fumul de ţigară se ridică atât de măiestuos în sus, iar luna..parcă dinadins o căutase să îi arunce o rază de lumină peste pieptul ei fecioresc.

Aveam ocazia să privesc o artă de cea mai pură calitate, aveam ocazia să privesc o prezenţă divină.

O adiere de vânt îi electrizase pielea de pe sâni, însă tocmai atunci o îmbrăţişasem de la spate.

Serile de vară să se lase cu îmbrăţişări lungi la fereastră.. piele pe piele, băncuţele goale din părculeţ, cât şi sunetele nocturne din depărtare.

 

Mulțumesc pentru fotografie: Ioana Silaghi.

Detaliile despre Ultima Muză, le aflii dând un click pe imaginea de mai jos.

' Lumea să îți arate respect și să te considere o #femeie norocoasă. O prezență divină! ' [ Ultima Muză - Intro - Cea mai iubită femeie ] www.talosdarius.ro

Descopera cartea Ultima Muza!

** Daca ti-a placut acest post, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

** Daca crezi ca acest post poate fi folositor prietenilor tai, nu uita sa ii acorzi si un Share.

Comments

comments