Mulțumesc pentru fotografie: Timoc Adina.

 

Verdele puternic de Aprilie și experiența de a călători la Sibiu.

De data aceasta era început de Aprilie, cerul de deasupra era senin și de un albastru atât de clar, vremea și căldura de afară aș putea spune că erau ideale.

Era exact acea secvență a primăverii în care nu simți doar cum soarele îți scaldă fața în căldură, ci era acea secvență a primăverii în care simțeai toată acea energie din aer și din căldură, cum îți reînvigorează trupul!

Era secvența primăverii în care toate plantele din jur începeau să înflorească, iar verdele acela de Aprilie atât de deschis la culoare, alături de albastrul senin și plin de limpezime de pe cer, parcă ar fi conturat împreună combinația perfectă de a afară încât să îți facă poftă să vizitezi.. Sibiul!

Exact aceeași poveste, vizitasem Sibiul înainte, însă era pentru prima oară pentru ea.

Iar acum, în urma ultimei noastre călătorii la Vatra Dornei, pasiunea de a călători era deja înrădăcinată în sufletele noastre!

Aș fi putut continua acest ritual până la nesfarist. Pentru o viață întreagă și nimic mai mult!

Luând-o de mână și călătorind prin lumea întreagă, doar de dragul de a vedea lumea prin ochii ei.

Entuziasmul și starea ei de spirit atât de vesele și pline de fericire din momentele în care ne aflasem din nou pe peronul Gării Centrale din Cluj Napoca, mă făcuse să mi-o imaginez, literalmente, ca fiind din nou copila cea dornică de aventură și pregătită să descopere lumea.

Exact precum în versurile celor de la Coldplay:

When she was just a girl,

She expected the world..

But it flew away from her reach

So she ran away in her sleep,

Dream to.. paradise!

Trenul se urni din loc iar nu după multe minute ne aflam din nou la geamul de pe coridor, respirând aerul proaspăt de Aprilie.

Deslușeam împreună labirintul creat de cele două linii de cale ferată, atunci când formau curbe de-a dreptul amețitoare în momentele în care urcam Dealul Feleacului.

Luasem o scurtă pauză de cafea din centrul Mediașului unde ne trăsesem răsuflarea pentru câteva momente, în timp ce așteptam să schimbăm trenul de Sibiu..

M-a făcut să realizez că momentul de față ar putea fi unul dintre acele ritualuri ale vieții pe care l-aș repeta și l-aș repeta la nesfârșit.

Era vorba despre acele momente unice în care alături de compania perfectă, Muza în cazul meu, ai șansa să te bucuri de cele mai personalizate ritualuri ale tale în viață.

Precum acela de a-mi savura cafeaua mea preferată, o coincidență extrem de plăcută, tocmai pe centrul unui oraș pe care acum îl vizitasem ambii dintre noi pentru prima dată.

Filozofam pe terasă, despre cele mai inedite subiecte ale vieții.

Toate astea stând sub soarele cald de Aprilie, în centrul unui oraș pe care îl descopeream întâia oară.

Însă să nu filozofăm prea mult, pentru că Mediasul e doar miniatura Sibiului, iar lucrurile cu adevărat importante tocmai acum urmează.

Încă de dinainte să ne apropiem de Sibiu, ne fură privirea acea priveliște din spatele orașului.

Munții cei înalți și impunători care datorită piscurilor lor albe pline de zăpadă, dădeau experienței o senzație atât mai împrospătoare, cât și mai contrastantă în același timp, în comparație cu căldura ce se resimțea la geamul trenului.

Iar toată acea panoramă plină de farmec din spatele Sibiului, căpăta acum o notă și mai superioară de mister.

Pășind printre clădirile Sibiului, încet-încet ne apropiasem de baza intrării în fosta cetate, actualul centru istoric al orașului.

Era acea stradă din piatră, șerpuită, cu clădiri istorice pe stânga și pe dreapta, pe care urcai ușor venind dinspre gară.

La finalul străzii, printre două clădiri strâmte, dădeai tocmai în Piața Sfatului din centrul orașului.

În momentul în care treceai de strâmtoarea celor două clădiri, în cazul în care ți se înfățișa pentru prima dată în fața ochilor priveliștea din centrul cetății, precum era în cazul Muzei.. priveliștea în sinea ei îți tăia răsuflarea..

Dar mai mult decât atât, aveai impresia că intri într-un tărâm de poveste.

Pătrunși acum în centrul orașului, îi capturasem prezența prin câteva fotografii de pe pietonala ce dădea în Piața Sfatului, iar mai apoi ne pierdusem amândoi pe străzile înguste ale centrului istoric.

Literalmente, dacă nu am fi avut pe noi hainele moderne și am fi avut în schimb acele straie de mai de demult, prin atmosfera pe care o resimțeai pășind pe acele străzi ale Sibiului neschimbate de-a lungul zecilor de ani..

Puteam avea pe bună dreptate impresia că nu ne aflăm nicidecum în anul de grație 2017!

Ci defapt.. noi trăiam o reală poveste de dragoste din epoca medievală, unde sentimentele erau intense și se simțeau față în față.

Nicidecum comunicându-le pe platformele din mediul online precum se obișnuiește astăzi.

Mai pe seară, uluiți după atât de mult farmec în urma încercării noastre de a ne imagina orașul de mai de demult, începeam să revenim totuși încet-încet, la lumea reală..

Ne așezasem pe una dintre acele bănci romantice din piață, stand îmbrățișați și privind noutățile de pe Instagram.

Ce pot să zic, măcar ne abținuse-m de la Instagram atâta timp cât vizitasem pe bună dreptate, centrul istoric.

În sensul că orașul a fost atât de captivant.. încât am și uitat că noi aveam și telefoanele la noi, și am fi putut face totuși câteva amintiri de neuitat.

Ca norocul că eram tineri amândoi și nu stăteam deloc rău cu memoria, iar pe când vom fi bătrâni, amintirile de nu vor mai fi atât de proaspete în mintea noastră, ne vor aștepta tocmai de pe rândurile acestei cărți..

Și-a deschis Facebook-ul și Instagramul și rămăsesem așa puțin șocat. De parcă aș fi văzut o fantomă.

Iar acum tot continuam să mă întreb, oare chiar am văzut o fantomă!??

Evident, știam atât de bine de pe cuprinsul cărților de seducție pe care le citisem, cât și după cum bine menționasem subiectul și la începutul acestei cărți.. femeile frumoase pur și simplu au o tonă de atenție.

Însă tona aia de atenție de care menționam, părea acum și mai grea, și și mai mare, în momentele în care o vedeam cu proprii mei ochi.

Erau gen, vreo 40 de notificări și vreo 15 de mesaje toate strânse doar de dimineață până acum, astea fiind doar pe Facebook, ca să nu mai vorbim și de Instagram :))

Doar de curiozitate o provocasem să îmi arate ce îi scriu ei băieții, iar mai apoi doar din amuzament, ne uitam amândoi peste mesajele acestora.

Exact precum anticipasem, 15 mupeți dornici de atenție, și asta doar pe cuprinsul zilei de azi!

Îi spusesem mai apoi următoarele momente: M.. știi care-i diferența dintre mine și toți ceilalți 15 fraieri care ți-au scris doar azi!?

Îmi răspunse plină de entuziasm cu întrebarea ‘Care!?’.. crezând că mă va prinde cu replici de genul, ce băiat deștept eram eu în comparație cu ceilalți.

Totuși, nu i-a ieșit faza pentru că în următoarea replică dată de mine, nu era vorba de mine.. ci era vorba de ea!

Diferența e că tu te aflii chiar acum în brațele mele..

Iar toți ceilalți salivează peste telefon uitându-se la fotografiile cu tine.

Aș putea spune că m-am simțit deștept chiar în acele momente, fraierându-i pe toți ceilalți 15?

Cu siguranță că aș putea spune da.

Însă aș putea spune că mai important decât a mă simți deștept, era faptul că mă simțeam pe bună dreptate, bărbat!

Mă simțeam deasupra mupeților, mă simțeam regele Sibiului, aveam Muza de partea mea, ea era în brațele mele!

Iar în mintea mea îmi spuneam următoarele cuvinte:

Mupetilor, încetați cu salivatul de deasupra telefonului și căutați-vă iubirea în alte parte..

Muza e doar a poetului, pentru că doar alături de el își va atinge adevăratul ei potențial în viață, nicidecum alături de unul dintre muritorii de rând ca voi.

Iar pentru câteva momente, aș putea spune că am resimțit adevăratele beneficii ale unui poet în viață.

Eram acum, nu doar un poet oarecare, ci eram un poet fericit.

A doua parte a articolului aici!

Cartea Ultima Muză , se poate achiziționa de aici!

 

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

În același timp poți să mă urmărești și pe Instagram!

Comments

comments