80458564_2790787374313066_5221334975164448768_oZiua de marți. 

În afară de întâlnirea pe care o stabilisem cu o seară înainte, ziua de marți ar fi trebuit să fie o zi rutinieră.

 

Eu: Mâine seară în jur de 8, ne vedem?

Muza: Nu pot să îți spun acum, vedem. 

Eu: Eu știu o treabă. Mâine sunt în oraș, sunt liber, cu siguranță că am să ies, trebuie să știu dacă să îmi fac alte planuri în caz că nu vrei să vii.

Muza: Ideea e că m-a mai invitat un prieten mâine seară, dar cred că o să te aleg pe tine. Tu m-ai enervat mai puțin.

 

Cafeaua o băusem după-amiază undeva în jur de orele 16, mersesem la bancă să schimb niște valută în lei, iar apoi urma să savurez în ultimul hal o țigară la cafea, nemaicontând pentru moment nimic altceva din lumea exterioară.

Se pare că ziua de marți avea să fie despre mine, fără învățat, fără alte rutine, fără.. nimic.

Doar plăcerea de a călători și plăcerea de a conduce.

Camuflându-mă prin magazinele din Iulius Mall, îi spun Muzei la telefon că ne vedem în centru într-o jumătate de oră.

Începuse să plouă de-a binelea afară.

Totuși, în următoarea jumătate de ora mă aflam în centru așteptând-o să apară după colț.

Ploua în continuare torențial, de-a binelea.

Îmi spusese înainte că se puse la serial cu fetele, colegele ei de apartament, se pare că seara de marți era destinată a fi seara fetelor.

Și totuși.. a lăsat serialul, a lăsat și fetele, își puse în picioare ghetele în formă de cizme, își luase umbrela și era pregătită să înfrunte ploaia torențială, tocmai seara la ora 10 când negura își facea apariția.

Făcuse toate lucrurile acestea pentru mine, vagabondul care îi scria versuri cu tentă sexuală.

 

Mă întrebam pentru moment, ce văzuse tipa asta la mine, încât e gata să înfrunte atât de multe obstacole pentru a ne vedea?

 Își lăsase prietenele, serialul, se pregătise să înfrunte ploaia deasă și năprasnică, era dornică să mă vadă pe mine. 

Nici nu ezitase deloc.

Nu a trebuit să insist cu convingerile rațiunii cum că, chiar dacă plouă afară, tot se merită să înfrunte ploaia și să se vadă cu mine. 

Se pare că își luase propriile decizii de una singură.

Orice ar fi văzut la mine, eram al naibii de mândru în acele momente. 

Nu în fiecare seară după ora 10, în timp ce plouă afară iar tipa se uita cu  prietenele ei la serialul lor preferat, am privilegiul de a fi prioritar înaintea tuturor obstacolelor menționate anterior!

 

Mă tachinase în mod intenționat, făcându-mă să ies din mașină, cu motivul că nu observă unde parcasem mașina.

Voia doar să mă pedepsească pentru faptul că am facut-o să iasă din casă pe vremea aceea răcoroasă.

Să simt și eu ploaia pe propria-mi frunte, picurii de apă.. nu doar să aștept în mașină.

Îi făcusem pe plac și o așteptasem în ploaie.. pentru cei câțiva pași din colțul străzii până la mine.

Mi se păruse un gest drăguț să mă găsească ud, era mult mai intrigantă ideea să fim amândoi uzi.. și să ne uscăm la fel, decât să se ude doar unul dintre noi.. din cauza celuilalt.

Ajunsese la mașină, o pupasem sub umbrelă și îi deschisesem portiera.

Aș fi vrut eu să fac mai multe chestii sub acea umbrelă, doar de dragul romantismului.

Însă se vedea pe chipul ei că tot ce își dorea era să se ghemuiască în mașină.

Așa că o poftisem într-o manieră plină de curtoazie înăuntru, de zici că aș fi avut o limuzină și nu un Wolkswagen Golf.

Pornisem din centru și o luasem spre Calea Turzii, mă întrebă încotro mergem.

Îi spusesem că e secret.

Îmi spusese să am secrete față de alte tipe.

Îi spusesem că nu o să primească tratament preferențial din partea mea.

Calea Turzii nu-i deloc un drum care să îți facă plăcere să îl conduci, în caz că plouă afară, mai ales când e și noapte pe deasupra.

Nu aveam nici o idee când sunt două benzi, când e numai una, ideea era că în neputința mea de a vedea drumul, mergeam într-un fel pe ambele benzi.

Nici măcar o secundă nu trecuse de când își pronunțase gândul cu voce tare, întrebându-mă, cum anume reușesc să ghicesc drumul.

Tocmai în acel moment derapasem puțin de pe marginea carosabilului,  și nu fusese deloc un gest inteționat!

Sărutul… va urma!

 

** Dacă îți dorești să citești ceva mai mult de pe cuprinsul cărții Ultima Muză, nu ezita să arunci o privire peste detalii, le găsești cu un click pe imaginea de mai jos!

78727119_2740254786032992_7838453376923729920_o

P.S. Nu uita să ne conectăm și pe Instagram!

P.P.S. A apărut și povestea – < Sărutului! >

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu ezita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele articole de pe blog!

Comments

comments